Mitul androginului...si casatoria

[orhideea albastra]

   In tot decursul Ev.Mediu,mitul androginului - considerat ca tip de desavarsire umana- este prezent in Orient(islamism),cat si in Occident(crestinism si iudaism), prezenta divina fiind manifestata printr-un "inger-om" cu aspect androgin.
   Ambiguitatea "iubitului''in scrierile mistice islamice a dat multa vreme nastere la confuzii grosolane, deoarece traducatorii europeni,in lipsa unor cunostinte elementare despre metafizica si mistica,au interpretat aceasta valenta insens vulgar erotic.
 Mitul androginului a fost de asemenea activ si in Cabala, pastrand chiar o interpretare "maritala"; omul nu devine cu adevarat om(adica om originar),decat cand realizeaza pe pamant unirea conjugala - desavarsirea omului prin totalizare.
  O foarte interesanta ipostaza  o detine acest mit al androginului in hermetismul alchimic. in care unul dintre simbolurile centrale era Rebis("doua lucruri"), androginul cosmic,reprezentat sub forma unor fapturi umane bisexuate care luau fiinta prin unirea dintre Sol si Luna. Cel care putea dobandi acest Rebis,se aflain posesia Pietrei Filosofale, pt capiatra se mai numea si Rebis sau "Androginul hermetic".Prin unirea principiului masculin si feminin,se obtinea un "miracol", un paradox care facea posibila orice fel de creatie, Androginul hermetic realiza "o stare primordiala", care facea ca totul sa devina posibil. Posesiunea Androginului hermetic aducea dupa sine intelepciunea, stiinta tuturor lucrurilor - pentru ca cel ce detine un lucru desavarsit,devine el insusi desavarsit..
  Si cum orice ins,cu sau fara voia lui poarta in suflet nostalgia desavarsirii, se poate spune ca chiar actul esentia al dragostei, aduce dupa sine o experienta - fireste foarte palida-  a androgeniei. Barbatul care se indragosteste, capata "calitati feminine": gratie,supunere,devotament,etc...Iar femeia care iubeste se imbogateste cu virtuti masculine: spirit de initiativa, dorinta de a domina,de aproteja...etc.Numai dupa asemenea transformari  preliminare poate nadajdui un ins realizarea in conditii optime a experientei dragostei, care este pierderea de sine, trecerain celalat.Cum experienta aceastasereferea la absolut,ea nu poate fi realizata de catre om decat pt foarte scurt timp.
REALITATEA ABSOLUTA E PESTE PUTINTA DE SUPORTAT IN ACTUALACONDITIE UMANA... TOTUSI,PUTEM LUPTA SA O ATINGEM...CHIAR SI PT O CLIPA....MERITA DESAVARSIREA PE CARE O PRIMIMIM IN  SCHIMB

                                                       Sursa inf.: Mircea Eliade

[desdemona]

realitate absoluta...eu voi spune ca este un pleonasm.Conform  lui Bradley realitatea este absolutul,si trebuie sa fie deasupra celorlalte lucruri care sunt doar aparenta-categoriile gandirii curente.

Mie mi-a placut o idee,tot legata intr-un fel sau altul de androgin care suna cam asa:exista un atom spiritual,care va fi rupt in doi atomi materiali.Acesti atomi reprezinta binele si raul,femeia si barbatul.Ei tanjesc dupa reunire,implinire,singular.Sunt materializati in 2 trupuri-un barbat si o femeie.Acel barbat din miliarde de barbati va cauta acea femeie din miliarde de femei.Au timp pe parcursul a 7 vieti.Daca nu il intalnesti intr-o viata,s-ar putea sa ratezi ocaziade a o mai intalni vreodata.Mereu acest atom material este neimplinit,cauta si nu stie ce.
Fericirea vesnica o capata atunci cand intalneste perechea sa-celalalt atom material-pentru a forma atomul spiritual.

Imi place ideea atomilor materiali si spirituali.Eu..singura sunt doar capabile de lucruri ce tin doar de rationalitate,neputand sa-mi depasesc conditia,de a fi capabil de lucruri marete,dar impreuna cu al meu suflet pereche reusim sa ne depasim infirmitatea si suntem in stare de lucruri ce tin de metafizica(dupa kant stiinta tuturor stiintelor).De asemenea realizam iubirea platonica-iubirea care depaseste nevoia fizica(materialismul) si face trimitere la divinitati.Este un fapt realizabil doar de zei...deci devenim Dumnezeul lumii noastre.
Este interesant si Acesti atomi reprezinta binele si raul,femeia si barbatul.Cine este raul?cine este binele.Credem dogma religioasa-femeia aduce raul?

Merita discutat.

[orhideea albastra]

Apropo de "acesti atomi materiali si spirituali" similari cu cele doua jumatati de sfere care se cauta pentru a recreea "intregul", am citit o carte intitulata "Legea dual"(autor Adam Ramon) care abordeaza aceasta problematica a "sufletelor pereche".La fel ca si atomii spirituali care au la dispozitie un nr de vieti pt a se gasi, si legea dual actioneaza cam in acelasi fel, doar ca nu sunt specificati un nr. fix de ani de cautare....
 Dualismul este prezent in intreaga creatie,nu numai in lumea fiintelor pe care omul le considera vii, ci si in lumea materiilor si energiilor, deoarece dualismul este efectul creatiei, proces in care unitatea s-a divizat in doua parti imperfecte, care impulsionate de iubire, se cauta se intalnesc si prin nenumarate ciocniri se slefuiesc, pt a se putea imbina,devenind din nou UNUL.
 Sub incidenta legii cauzei si a efectului,sub puterea legii karmei, omul traieste nenumarate suferinte si deceptii care au rolul de a trezi in sufletul sau dorinta subtila dupa cineva necunoscut, dupa o persoana pura si fidela, in prezenta careia isi gaseste pacea si armonia.Acesta este primul impuls, prima penetrare subtila a simtului de atractie sufleteasca, nostalgia si amintirea inconstienta si dureroasa dupa iubirea pierduta. Nasterea acestui simt nu este altceva decat inceputul recunoasterii si intoarcerii in Legea duala, a intalnirii dualilor pe drumul care-i va contopi pe veci, prin mariajul ceresc(refacerea sferei sau "unirea atomilor..).
 Dar omul isi atinge maturitatea in iubirea duala, abia dupa o perioada in care e dator sa evolueze spiritual si sa aprecieze mai mult idealul sau sufletesc, mai presus decat orice tentatie materiala, cand va fi capabil sa iubeasca si pe cei care-i produc suferinta. Astfel, dobandind vointa si putere sufleteasca, este matur pentru comuniunea cu dualul sau.
  Simtul dragostei necesita o continua purificare.Totul se cere curatat in om pt. ca adevarata iubire sa-si faca loc. Nu este iubire ceea ce omul crede ca este iubire.Adevarata iubire trebuie sa fie o purificare de simturi, si nu o cadere in betia simturilor pamantesti.
  Daca doar unul dintre cei doi duali, va reusi sa atinga iubirea sufleteasca, pura...acesta va coborii vieti la rand,intrupandu-se in materia pamantului(om), numai pt. al ridica pe cel decazut. Cand omul iubeste cu adevarat, tot sufletul sau se proiecteaza in acea persoana...fiind una cu persoana iubita.Cele doua jumatati ajung sa inteleaga ca sunt create una pentru cealalta, si ca nu pot trai separat...
 Aceasta intalnire a dualilor poate avea loc pe parcursul a mai multor existente, dar va cunoaste desavarsirea doar in momentul in care cei doi duali se vor afla la acelasi nivel spiritual, sau cel putin foarte apropiati.Pana atunci, vor simti in interiorul lor un vid, o lacuna pe care daca vor incerca sa o implineasca cu altcineva, golul va fi tot mai mare...si aceasta singuratate a sufletului,va persista pana isi va intalni perechea.
   Sufletul va avea momente in care va fi sensibilizat doar la auzirea unei voci, la vederea unui gest, fiind convins ca a gasit persoana pe care o cauta...indragostindu-se. Dar el, de fapt nu se va indragosti de sufletul care a aprins aceasta vapaie sufleteasca, ci de acea asemanare care i-a trezit in suflet amintiri din alte vieti..
 cu cat ma imulte aventuri amoroase va avea un om, cu atat mai sarac ii va fi spiritul, iar simtul dragostei se va degenera iar sansele de asi gasi perechea vor fi minime....deoarece va fi incapabil sa-si recunoasca jumatatea. Si se va pierde in propriile rataciri si incertitudini, cazand infrant de greselile sale...!