prieten drag...doar prieten?...

[amelie]

...imi e ciuda pentru ca mi-a acaparat gandurile, de parca ar incerca sa ma abata de pe drumul meu, de la principiile mele...cand l-am intalnit si m-a privit, am simtit o tulburare placuta,ca si cum,dupa o lunga asteptare, as fi reintalnit un prieten vechi si apropiat...un prieten din copilarie, caruia ii poti spune totul...ii poti impartasi fara retineri toate gandurile, sperantele, dorintele, aspiratiile cele mai tainice...Am senzatia stranie ca il cunosc demult , de foarte demult, de cand lumea, de parca vine din povestile si basmele copilariei mele, cu zane,Feti Frumosi si Ilene Cosanzene...Si totusi, cand ma aflu in preajma lui, ma cuprinde o neliniste, un neastampar sufletesc, o framantare pe care ti-o dau de obicei intrebarile ramase fara raspuns sau al caror raspuns il banuiesti ori il stii, dar pe care ti-e frica sa ti-l marturisesti tie insuti...intrebari in legatura cu tine, cu fiinta care te preocupa, iti stapaneste gandurile, intreaga faptura....