Aparenţă înşelătoare
desenele complicate şi bogate în culori care ornează sarongurile malayezienelor poartă numele de batic. cuvântul de origine javaneză, înseamnă pictură ceruită. arta respectivă este foarte veche, desenele gen batic fiind găsite în templele chinei, indiei şi egiptului. în europa, baticul a fost introdus de către olandezi, în secolul al XVII-lea, fiind adus din java. la începutul secolului nostru el cucereşte întreaga lume. în prezent asistăm la un nou reviriment al baticului, produsele artiştilor de specialitate - mai ales al celor din malacca - fiind mult solicitate pe piaţa mondială, fapt care a generat o semnificantă creştere a preţului lor. procedeul de obţinere a baticului este următorul: se aplică pe stofă desenul dorit, iar părţile ce trebuie să rămână în culoarea stofei se impregnează cu ceară, după care se introduce totul în baia de vopsea. ceara împiedică aderenţa vopselei pe stofă. cu timpul însă, baticurile au început să fie fabricate în aproape toate ţările, dar ele nu au putut niciodată să le întreacă pe cele originale.
acum vreo o sută de ani, în locurile de obârşie ale baticului munca se defăşura aproape în întregime manual. exista un atelier renumit pentru frumuseţea baticurilor pe care le producea. aici lucra o singură femeie. nu se pomenea de o diviziune a muncii pe operaţii. acel atelier era renumit şi pentru că producea baticuri du două feţe, care de altfel erau identice, dar vopseaua se aplica separat pe fiecare faţă, operaţie ce dura aproximativ o oră, adică ar fi fost necesare două ore pentru a termina un batic. dar tiparul ce se aplica putea prinde două baticuri deodată. altfel spus, într-o oră se colorau 2 baticuri pe o parte şi tot într-o oră se colorau pe cealaltă parte. deci, în două ore erau gata două baticuri. fireşte dacă era nevoie, în tipar putea fi prins şi numai un singur batic.
în cât timp confecţiona femeia care lucra aici, cu tiparul respectiv, 11 baticuri colorate pe ambele părţi?