05 Noiembrie, 2025, 10:11:27 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Instinctul matern  (Citit de 8022 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

10 Decembrie, 2006, 08:22:55 p.m.
Citit de 8022 ori
Offline

Just


 Ce inseamna instinctul matern pentru voi ? (ma adreses fetelor in acest topic) si cand este normal sa-si faca simtita prezenta in viata voastra?

  Se intampla ca recent i-am spus mamei mele si iubitului meu ca imi doresc din tot sufletul un copil asta dupa ce in gandul meu am facut multe socoteli .Care a fost reactia lor? Soc,in grup. Probabil ca nu m-am exprimat bine atunci cand am spus ca imi doresc un copil ,mai trebuia sa adaug si ca sunt constienta totusi ca nu este momentul potrivit. Eu realizez faptul ca mai trebuie sa asteptam ceva timp ,dar asta nu inseamna ca nu imi doresc un bebe. Si il doresc deoarece il vad ca pe rodul iubirii ,implinirea deplina a acestei iubiri :) .Acum nu stiu cat este de normal ca acest sentiment sa fie atat de puternic prezent sau sa te atraga tot ce tine de femei insarcinate, bebelusi si chiar sa fii invidioasa pe vecina care asteapta un copil. Sa am eu o problema sau sa fie o reactie normala ?
 
 
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."

10 Decembrie, 2006, 08:45:06 p.m.
Răspuns #1
Offline

pokemon


Este o reactie normala cred eu...Eu de cand ma stiu am fost innebunita dupa copii...iar cand am aflat ca a mea cumnata este insarcinata...cumparam cate ceva pt bebel de fiecare data cand intram intr un magazin.
Insa de cand l am cunoscut pe el,sentimentul a devenit tot mai puternic....si la fel ca si tine...imi doresc enorm un bebe...desi stiu ca trebuie sa mai astept cal putin cateva luni  ;) Prietenul meu nu a fost deloc socat...se astepta probabil la asa ceva...nu stiu...dar i a placut ideea  ;D
Sunt momente in viata cand simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ar placea sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.

10 Decembrie, 2006, 09:12:57 p.m.
Răspuns #2
Offline

|ngerMorT


Sunteti niste ciudate  ;D Glumesc desigur  :). Eu am mai scris intr-un post faptul ca la mine nu s-a dezolvat inca acest spirit matern. Dar cred ca este bine faptul ca imi dau seama ce acest lucru. Sunt multe tinere care fac copii si dup'aia nu au grija de ei, nu ii iubesc... :( Astfel ca atunci cand te hotarasti sa ai un copil trebuie sa fi sigura ca il vrei, si ca o sa-i poti oferi lucrurile de care are nevoie. Eu inca ma simt copil...prea copil...si prea "a lu mama si a lu tata" ca sa pot sa am eu un copil. Sunt egoista cand vine vorba de dragoste (poate si fiindca am fost singura la parinti) si imi place momentan sa fiu eu in centrul atentiei. Sa fiu eu "aia mica" atat pentru parinti cat si pentru iubit.  :) Sunt constienta de faptul ca atunci cand o sa am un copil el va deveni centrul universului meu si pentru el va trebui sa renunt la multe. Si vreau sa fiu pregatita pentru a face acest pas. Asa ca bebe al meu mai are de asteptat.  ;)

ps: imi plac si mie foarte mult copii si ma plac si ei pe mine   ;D
Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi...dar trebuie traita privind inainte...

11 Decembrie, 2006, 03:51:59 a.m.
Răspuns #3

diana_nistor

Vizitator
:) Nu stiu daca problema lui just_a_tear e una de normalitate sau anormalitate, daca invidia ei pentru vecina gravida e chiar invidie. In fond, m-as mira ca ea sa isi doreasca sa aibe greturi, burta mare, pofte, picioare umflate si multe alte simptome, carora le urmeaza scancete, schimbari de scutece, dureri de sani, oboseala. Cred ca mai degraba ne indragostim cumva de o imagine pe care ne-o formam singuri despre ideea unui bebe. E ok. Nu spun ca a avea un copil inseamna doar munca si efort! Doamne fereste! Nimic nu e mai placut decat sa iti vezi copilul zambind sau spunand "mama"! Si lista bucuriilor continua!  :)
Am un prieten care imi spunea la un moment dsat ca el nu s-ar plictisi niciodata sa se joace cu sau sa priveasca un copil. I-am spus, firesc, "Nici eu! Daca restul treburilor le-ar face altcineva!"  ::)
Sa o luam invers: cati oameni de pe lumea asta ar spune "Nu imi plac copiii! Sa nu-i vad! Nu ii suport! Nu concep sa am un copil vreodata!". Probabil ca cei care pot spune asa ceva au intr-adevar probleme de "normalitate". :) Da, mai sunt din cei care spun "nu am rabdare cu copiii!" Sau "Nu imi place sa ma joc cu copii mai mici de un an (sase luni, trei luni...)" etc., ceea ce e cumva tolerabil.
Mai bine de jumatate din capacitatea noastra, a femeilor, mentala este "instinct matern", deci majoritatea actiunilor noastre sunt influentate de acest fapt. E modul naturii de a-si asigura perpetuarea! :) Asa ca nu e nimic ciudat in faptul ca ne plac copiii, in faptul ca ne dorim sa facem copii. Toate la timpul si la locul lor! Chiar si spiritul matern are timpul si locul lui de desfasurare; el apare cand trebuie, nu trebuie cautat sau starnit nicaieri, nicicand! Fiti linistite, cele care inca nu aveti copii! Fiti linistite cat mai puteti! Cand apar astia mici totul se schimba, mai ales starea de "liniste"!  ;) ;D
« Ultima Modificare: 11 Decembrie, 2006, 03:53:36 a.m. de diana_nistor »

11 Decembrie, 2006, 10:10:42 a.m.
Răspuns #4
Offline

Miss M.


        Banuiesc ca este normal ca o femeie sa-si doreasca un copil , mai ales cand aceasta are alaturi iubirea ... caci intr-adevar un copil este implinirea deplina a unei iubiri ! Femeile au prin natura lor acest instinct matern care devine evident mai devreme sau mai tarziu dar exista in fiecare dintre noi ... Nu este o problema sa-ti doresti un copil , fie si la o varsta care poate fi considerata inca frageda ... problema este sa-ti dai seama cand este cu adevarat momentul potrivit pentru tine sa aduci pe lume acest copil pentru ca inainte de a fi o minune si o implinire ... un copil este o responsabilitate deosebita !
        Apropo' de aprecierile Dianei - mirarea ei ca cineva si-ar dorii greturi , burta mare , pofte , picioare umflate , scantece , dureri de sani , oboseala , etc ... - din experienta personala pot sa spun ca nu este obligatoriu ca sarcina si perioada ce ii precede sa fie o tortura asa cum o descrie ea ... Dimpotriva , pentru mine sarcina a reprezentat , pe de parte , cele mai frumoase 9 luni din viata mea ! In afara faptului ca nu am stiut ce inseamna sa ai greturi , picioare umflate , oboseala , etc ... m-am simtit deosebit intr-un mod pe care mi-e greu sa-l descriu in cuvinte ! M-am simtit mai energica ca niciodata , optimista , fericita ... plina de viata - si la propriu si la figurat :) .
Chiar si nasterea in sine , pe care multe femei o vad ca pe un cosmar ... pot sa spun ca a fost un moment senzational , incomparabil ... In zilele noastre exista metode de a naste fara absolut nici o durere si te poti bucura de acest moment unic fara sa te urci pe pereti ... Eu am beneficiat de aceste metode si pot sa zic ca acum mi-e mult mai frica sa-mi scot o masea decat sa mai nasc o data ! :P   Perioada cand bebe este foarte mic - exista bineinteles si neplaceri ca durerile de sani prin care am trecut si eu , scutece , nopti nedormite , etc ... insa tot din experienta pot sa spun ca toate sunt egale cu zero in momentul in care iti iei puiul in brate , cand te priveste asa dulce si pune o manutza pe tine ... uiti de toate in acel moment si ai satisfactia ca totul a meritat ! Este un sentiment foarte special sa vezi ca datorita tie acea fiinta micuta , frageda si delicata ajunge sa faca primiii pasi , sa spuna "mama" , sa pape singurica , etc ... si totul datorita tie ! Este intr-adevar un lucru deosebit sa fii mama ! Creezi o viata , modelezi acea fiinta sa devina un om important care va schimba destinele altor oameni de-a lungul vietii ...
         Cat despre momentul potrivit de a aduce pe lume un copil ... momentul potrivit nu inseamna neaparat varsta potrivita si eu sunt dovada vie a acestui lucru . Momentul potrivit inseamna , mai degraba , momentul in care sa te simti pregatita . Trebuie sa stii ca , in afara de faptul ca este foarte frumos , este si foarte greu ... nu neaparat cum sa schimbi scutecele si cum sa rezisti mai multe nopti nedormita ... ci cum sa primesti acest copil in viata ta in conditiile potrivite ! Sa ai alaturi un om de care sa stii ca-si doreste si el la fel de mult ca tine sa aiba un copil , pe care sa fii sigura ca te poti baza pe termen lung , sa ai ce sa ii oferi din punct de vedere afectiv si material , sa ai rabdare , sa ai dragoste ...
          Personal , nu pot sa spun ca am ales momentul cel mai potrivit sa fiu mama , nu am avut rabdare sa mai astept sa treaca timpul pentru ca mi-am dorit cu multa ardoare o familie a mea , poate din cauza copilariei mele si a vietii pe care am trait-o , ma simteam departe de ai mei si ma simteam singura , mi-am dorit sa am viata mea ! ... mi-am dorit sa am cu adevarat un scop important in viata si intr-adevar pot sa spun ca fetita mea mi-a umplut existenta de sens ! ... chiar daca nu am ales momentul cel mai potrivit acum nu-mi pot imagina ce as fi fost eu fara ea . Este mai greu dar se poate si sunt fericita !
           In concluzie ... un copil este o minune ! ... nu te speria de gandul ca-ti doresti sa fii mama insa , pentru ca lucrurile sa fie in ordine si sa fie cat mai usor pentru tine sa te bucuri de acesta minune , asteapta sa simti momentul potrivit de a-o  primi in viata ta . Este important pentru tine ... este important , mai ales , pentru copilul tau !
         
         
         
" Da-mi , Doamne , seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba , curajul sa schimb ceea ce se poate si intelepciunea sa inteleg diferenta ! "

11 Decembrie, 2006, 07:07:11 p.m.
Răspuns #5
Offline

pokemon


Citat
In fond, m-as mira ca ea sa isi doreasca sa aibe greturi, burta mare, pofte, picioare umflate si multe alte simptome, carora le urmeaza scancete, schimbari de scutece, dureri de sani, oboseala
Draga mea Diana...eu chiar imi doresc sa trec prin toate fazele astea...si cred ca atunci cand sti ca inauntrul tau creste o minune...nu te mai gandesti ca...vai...mi au aparut pete pe fata...sau ca uite cat m am ingrasat...Mie pur si simplu toate femeile insarcinate imi par minunate...nu cred ca burta mare...sau cateva kg in plus mai conteaza atunci cand sti ca o sa aduci pe lume un copil...
Cunosc insa femei...care nu vor copil pt ca le va deforma corpul...li se vor lasa sanii...sau alte motive asemenea.Eu nu le pot intelege,mi se par motive puerile,pt ca,impresia mea este ca esti fericit cu adevarat atunci cand ai un copil,pentru care sa muncesti,caruia sa i porti de grija si pe care sa l iubesti neconditionat.Fara un copil....imi permit sa intreb...Care este scopul vietii???
Sunt momente in viata cand simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ar placea sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.

11 Decembrie, 2006, 07:25:38 p.m.
Răspuns #6
Offline

Just


 Da,fara un copil iti gasesti cu greu un sens ,un rost in viata,dar sunt totusi femei in situatia de a nu putea da nastere unui bebelus. Este dureros cand se intampla asta si foarte dificil mai ales daca acel  "instinct,spirit matern"este puternic prezent in tine.

 Acum ,da!Stiu eu cum sta treaba cu kilogramele in plus,cu petele pe fata, cu oboseala si cu piciorusele umflate,dar trece si ramane bucuria,frumusetea si implinirea. Cat despre burtica de mamica,e adorabila.

 Eh! dupa cum spuneam,spiritul acesta matern il simt in mine toata si ma face mai buna.Abia astept momentul in care sa putem spune ca suntem pregatiti si atunci vom fi complet impliniti,noi.
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."

11 Decembrie, 2006, 07:31:01 p.m.
Răspuns #7
Offline

pokemon


Este diferita situatia acelora care nu pot sa faca...este chiar dureros,iar eu una am aceasta teama in suflet.Nu pot scapa oricat as incerca...
Eu ma refeream strict la cele care nu vor pt ca isi strica corpul,pentru ca nu vor sa aiba un plod dupa ele care sa le traga de fusta(asta a fost expresia folosita de persoana in cauza)
Stiu ca am deviat de la subiect...si imi cer scuze...dar nu m am putut abtine  ::)
Sunt momente in viata cand simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ar placea sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.

11 Decembrie, 2006, 07:38:47 p.m.
Răspuns #8
Offline

serenity82


La mine instinctul matrn si-a sppus cuvantul cand am trecut prin acea situatie neasteptata. Desi urma sa renunt la bebe 2 zile dupa ce am aflat ca sunt insarcinata am avut brusc grija ce mananc, cum ma misc, sa nu ma lovesc si multe alte reactii pe care nu ma asteptam sa le am. In plus cand sunt aproape de un copil mic imi place sa fiu cu el, sa ma joc, sa-l protejez.
Cred ca fiecare fata se naste cu acest instinct insa unele femei nu realizeaza ca il au pana nu au propriul lor copil. Cunosc multe femei care spuneau ca nu doresc copii si vor cariera insa cand au avut primul copil au uitat de cariera si s-au dedicat bebelusului. E ceva normal care va veni de la sine la fiecare in momentul potrivit  ::)
Cea mai mare iubire este cea care iti slabeste sufletul si care ne face sa vrem si mai mult. Cea care ne arde inimile si care ne linisteste mintile.

12 Decembrie, 2006, 01:08:43 a.m.
Răspuns #9

diana_nistor

Vizitator
Am evitat sa vorbesc despre experienta personala din timpul sarcinii pentru ca fiecare sarcina are particularitatile ei; apoi, nu asta e tema discutiei, din cate am inteles eu. Daca ar fi cazul, o spun cu toata mandria, v-as putea povesti ce a insemnat pentru mine sarcina, cum a facut ca pancreasul meu aproape inactiv sa isi reia mare parte din functii, si multe alte lucruri benefice. DAR! Nu voi nega niciodata ca mi-am dorit sa se termine cat mai repede perioada asta de sarcina, mai ales in ultimele doua luni, cand incepusem sa ma misc atat de greoi incat nu imi mai venea sa ma ridic din pat. Doar ca si in pat oboseam si imi gaseam greu o pozitie cat de cat comoda! Am fi niste mincinoase sa spunem ca am radiat in toate cele 40 de saptamani! Oricat de putin, dar tot am avut unele neplaceri, sigur, compensate de ideea ca vine bebe si ca il iubim mult. De aceea, mi se pare absurd sa spunem "Vai, ce-mi place ca am pete pe fata!" sau "Ce placute sunt durerile de spate cauzate de sarcina!". Nu, dom'le, nu sunt placute! dimpotriva! Tare ar fi bine sa putem scapa de ele! Dar le suportam, chiar mult mai usor decat alte dureri/neplaceri tocmai pentru ca ne place FINALITATEA acestei perioade! E firesc! Si nu ne va acuza nimeni de vreo forma de nebunie daca, gravide fiind, ne vom plange cand de una, cand de alta.  :)

12 Decembrie, 2006, 04:37:53 a.m.
Răspuns #10
Offline

Comoara


Va citesc, fetelor, si nu pot decat sa spun Dianei ca te inteleg si celor care nu au copii inca sa nu vorbeasca din nestiinta. Nu stiti cate se pot intampla cand esti insarcinata. Cateodata poate e mai bine sa nu sti! Si cat trebuie sa fi de atenta cu ce mananci, ce faci, cum dormi...sa fie bebele bine. Bucuria e enorma si e minunat cand te complimenteaza toata lumea, dar cu cat sti ma mult sau daca ai o sarcina toxica tot ce faci e sa te rogi sa fie totul bine la nastere si copilul sanatos. O sa vedeti voi ce bucurie e cu doua saptamani inainte de nastere sa nu poti respira, sa fi amortita fiindca ai un bebe mare (ai mei au avut amandoi mai mult de 4 kg) si iti apasa pe un nerv de nu-ti gasesti locul...Sau mai rau: esti insarcinata si esti bolnava rau, trebuie sa iei medicamente. Nu te vei gandi tot timpul ca daunezi copilului, desi doctorii spun ca e aproape 100% garantat fara efecte?
Perooada sarcinii e faina cand il vezi pe tatal rasfatadu-te...
Oricum, ideea e ca nu toate sarcinile sunt la fel. Cine a avut o sarcina usoara sa se bucure , cine a avut una grea sa fie copilul sanatos si sa va aduca bucurie, iar cine nu a fost insarcinata inca sa nu comenteze!
In privinta instinctului matern TOATE LUCRURILE LA VREMEA LOR!!!
Nu va ingrijorati oricum, ca mai ales dupa ce ai un copil pui binele copilului inaintea oricarui lucru si faci diferenta intre felul in care respira copilul tau si copilul altcuiva. Un copil e o binecuvantare, dar mai ales in cadrul casatoriei si cand ambii parinti sunt acolo sa ofere ce e nevoie. Banii si jucariile nu sunt o prioritate. Un copil se bucura mai mult de un castron de bucatarie si de o lingura de lemn daca tu te joci cu el decat de o jucarie super-complicata in singuratatea patutului lui....
TOTATE LUCRURILE SUNT POTRIVITE LA VREMEA LOR...

12 Decembrie, 2006, 09:06:54 a.m.
Răspuns #11
Offline

serenity82


Eu am vorbit despre acea perioada ca sa pot explica mai usor ce inseamna pentru mine instinct matern. Mi-a fost mult mai usor sa explic in acest fel. Daca am fost putin off topic imi cer scuze insa concluzia finala era pe topic :)
Cea mai mare iubire este cea care iti slabeste sufletul si care ne face sa vrem si mai mult. Cea care ne arde inimile si care ne linisteste mintile.

12 Decembrie, 2006, 10:55:39 a.m.
Răspuns #12
Offline

Lady Allia


  Instinctul matern...este printre putinele sentimente inconstiente de care noi femeile ne putem intr-adevar bucura pentru ca il avem si il putem trai atat de frumos si intens.
Nu cred ca dorinta de a fi mama ar trebui sa fie un gand care sa ne sperie indiferent de cat de multe implicatii poate sa aiba aducerea pe lume a unui copil ci, ar trebui sa ne faca mai responsabile, mai bune, mai pline de frumusete si fericire.
Instinctul de a fi mame il avem de mici, deoarece simtim nevoia de a ne juca cu papusi...papusi pe care le ocrotim, le imbracam, le leganam si de la care "avem pretentia" sa ne spuna MAMA!
Acest sentiment il incercam apoi pentru cei din jurul nostru: frati mai mici, surioare, prieteni, copii mici, iar mai apoi asupra iubitilor pe care in afara sentimentului de dragoste ce il manifestam avem aproape incontinuu tendinta de a-i proteja, de a-i tine in brate, de a-i mangaia si uneori atunci cand ii vedem ca sufera sau plang de a-i legana.
La unele persoane acest instinct este mai puternic, iar alte persoane devin constiente de el mai tarziu. Nu am sa vorbesc aici despre acele femei care nu vor sa fie mame sau pentru care acest fapt este o crima adusa frumusetii lor exterioare.

In general dorinta de a avea un copil implica deja mai multe responsabilitati, dar daca ne gandim mereu ca: "nu este timpul", "nu este momentul potrivit", "nu sunt pregatita", "mi-e teama"...vom putea ajunge sa impingem acest moment catre neimplinire.
Niciodata, dar niciodata nu vom fi destul de pregatiti, destul de maturi, destul de buni, destul de realizati pentru a aduce pe lume un copil! Oricat de bine suntem realizati material, oricat de mult ne iubim si oricat de mult ne dorim un copil, tot nu suntem niciodata pregatiti sa il avem!

Copilul este ..., este... si uite cum nu imi gasesc cuvintele pentru a exprima ce este copilul !!!
 Este acea minune cu manute aproape transparente care cand te atinge simti ca mori de fericire!
 Este acea minune cu ochii stralucitori care umple casa de lumina oricat este de intunecata !
 Copilul este acea fiinta care prin simpla lui prezenta ne modifica, ne modeleaza in persoane mai bune, mai puternice, mai responsabile...ne face sa ne dorim sa fim cei mai buni pentru el!

Faptul ca in cele noua luni de sarcina ne modificam constitutional, ne ingrasam sau slabim, ne patam pe fata, ni se umfla mainile, picioarele, devenim niste "micute balene"...nu sunt motive care sa ne sperie sau sa ne faca sa ne dorim mai putin un copil.

Nimic nu este prea mult pentru a trai miracolul de a-l tine in brate!

Toate femeile stiu ca atunci cand sunt insarcinate se schimba, pot sa sufere din cauza ca sarcina este dificila..., sa nu mai vorbesc de faptul ca sunt constiente ca de foarte multe ori pentru unele dintre ele este un risc enorm, deoarece pot sa si moara, dar...intreb: "ce este viata fara un copil?".

Cei care ii aveti nu o sa puteti sa imi raspundeti...pentru ca oricat de mult v-ati gandi cum ar fi fara copii vostri...nu este la fel ca si cand nu i-ati fi avut deloc.

Stiti ce inseamna sentimentul acela unic cand vi-l pune pentru prima oara in brate!
Stiti ce inseamna sa il vezi la san!
Stiti ce inseamna sa plangi cand e bolnav sau sa fii fericit cand face nebunii!
Stiti ce inseamna sa il aveti!
Si...sa va dea D-zeu puterea de a duce aceasta misiune de parinte cu bine si fericire, sa aveti parte de cat mai multe bucurii si realizari din partea copiilor vostri si sa ajungeti sa adunati impreuna cat mai multe impliniri si amintiri!

Priviti-va copii...si spuneti ca acuma mai conteaza experientele grele sau dureroase din timpul sarcinii...  :)... Mai puteti?
Faptul ca de multe ori suntem obositi sa ne jucam cu ei, ca suntem obositi sa ne trezim sa le punem biberonul in gurita sau sa ii tinem in brate pentru ca le e frica de "bau-bau" ...  :), astea sunt impliniri dragele mele..., sunt impliniri! Bucurati-va de ele, deoarece altii nici macar de acestea nu se pot bucura!

Nu stiu cat de greu este sa fii insarcinta, dar as da viata mea sa aflu acest lucru !!!!
Nu as ezita o clipa intre viata mea si fie ele si 5 minute de a-l putea tine in brate...

Macar mi-am tinut copilul in brate, l-am vazut si i-am auzit scancetul...! I-as putea in sfarsit spune: buna iubito\iubitule...eu sunt mama ta si sunt enorm de fericita ca in sfarsit pot sa te cunosc si sa te tine in brate! TE IUBESC enorm micuto\micutule!!!

Si...indiferent de cat am suferit, indiferent de cat de greu este sa fii parinte...(este cea mai grea misiune pe care o avem ca si oameni)..., indiferent de cat de mult va trebui sa lupt...am sa fiu mereu fericita cand am sa imi privesc copilul si niciodata nu am sa uit sa ii spun: TE IUBESC !!!




13 Decembrie, 2006, 03:34:30 a.m.
Răspuns #13
Offline

Comoara


"Priviti-va copii...si spuneti ca acuma mai conteaza experientele grele sau dureroase din timpul sarcinii...  ... Mai puteti?
Faptul ca de multe ori suntem obositi sa ne jucam cu ei, ca suntem obositi sa ne trezim sa le punem biberonul in gurita sau sa ii tinem in brate pentru ca le e frica de "bau-bau" ...  , astea sunt impliniri dragele mele..., sunt impliniri! Bucurati-va de ele, deoarece altii nici macar de acestea nu se pot bucura!"

Ai dreptate!...copiii aduc tot ce e mai bun in tine!... si merita ce e mai bun.
Pana la urma, la sfarsitul zilei, nu conteaza nimic mai mult decat sa stingi luminile si sa auzi cum copiii respira si dorm linistiti, sa ii sti sanatosi, a sti ca esti iubita (si copiii stiu sa iubeasca neconditionat) si sa fie pace si liniste in casa!

13 Decembrie, 2006, 05:42:26 a.m.
Răspuns #14
Offline

Evangeline


Draga mea Lacramioara reactia ta mi se pare normala. Nu vad nimic gresit in a iubi copii si mai ales ati dori unul. Instinctul matern este prezent la majoritatea femeilor si este ceva cu care o fata/femei se naste. Eu de felul meu nu sunt moarta dupa copii si chiar de pare curios de cate ori cineva ma intreba cati copii imi doresc eu spuneam nici unul. O parte e din cauza ca sunt cam egoista cateodata si nu as vrea ca intr-o zi sotul meu sa petreaca mai mult timp cu copilul sa-l  iubeasca mai mult si pe mine sa ma vada doar ca pe o mama :( O parte e din cauza ca inca ma simt copil si asa cum a zis IngerMort asa zic si eu sunt "a lu mama si a lu tata" ;D Cea mai mare parte e ca a creste un copil mi se pare cea mai grea misiune. E o dazamagire atunci cand esti mama si ti-ai crescut copilul 20-25 de ani si el/ea ajunge un nimic in viata. Iar apoi tot eu ma gandeam ca de fapt cheia e la mine, daca stiu cum sa-l educ atunci totul va fi ok. Problema e ca un copil nu traieste doar cu mama sau cu tata...intr-o zi va avea personalitatea lui/ei si cine stie ce va face atunci :-X
In momentul de fata cariera mea e foarte importanta si de abia am timp de o relatie(si aia la distanta) , la un copil nici nu ma pot gandi. In fine, sunt cam off topic dar vreau sa subliniez ca si la mine (asa rea cum par cu copii) instinctul matern exista. Acum cateva saptamani am cunoscut o fetita de un an. Nu mi-a placut in mod deosebit pentru ca problema era nu stiam ce sa fac...nici in brate nu-mi venea sa o tin ca era prea grea. Apoi saracu' copil a inceput sa planga din cauza ca nu ii dadeam atentie. Eu cum habar nu am ce sa fac cu un copil, am facut-o sa nu mai planga, am facut-o fericita. Tatal bebelusului a ramas impresionat cum in mai putin de 30 de minute ma jucam cu fetita lui si stiam ce-si doresti fara sa vorbeasca :) Experienta asta mi-a demostrat ca am instinctul matern si poate intr-o zi voi avea si eu un bebelus, insa nu in viitorul apropiat ;)
Un copil este o binecuvantare si le admir pe toate mamicile care-si iubesc copii. Pentru femeile care inca nu au un copil si-si doresc unul le spun sa nu se uite la timp, bani si frumusete atunci cand vine vorba de un copil.

 :-*
Never, never quit!