11 Octombrie, 2025, 12:49:24 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Mutilarea ori educarea... afectiva ?  (Citit de 2897 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

15 Decembrie, 2006, 07:21:49 a.m.
Citit de 2897 ori
Offline

viulian

Administrator
Voi ce parere aveti despre sintagma "mutilate or educate!" ?

15 Decembrie, 2006, 04:56:22 p.m.
Răspuns #1
Offline

|ngerMorT


Sincer eu nu prea inteleg la ce se refera... mutilate adica educate cu forta? nu prea inteleg.. poate explici mai exact ce si cum. Oricum vad ca n-a raspuns nimeni pana acum, deci probabil nu au inteles nici altii prea bine  ;D
Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi...dar trebuie traita privind inainte...

16 Decembrie, 2006, 12:46:57 a.m.
Răspuns #2
Offline

viulian

Administrator
Discutia initiala era despre circumcizie - si un studiu aparut de curand care spune ca barbatii circumcisi - statistic - sunt mai rezistenti impotriva SIDA. Apoi acolo discutia a degenerat repede in nulitatea studiului deoarece circumcizia se practica de cele mai multe ori din principii religioase - si atunci e clar ca avand o educatie religioasa, acei barbati vor ajunge mult mai greu intr-un mediu unde sa fie predispusi sa contacteze boli cu transmitere sexuala.
Si apoi a degenerat pe tema - e ok ca din punct de vedere religios / social - sa se renunte la unele lucruri naturale ? Cum ar fi circumcizia, sau datul gaurilor de cercei la fete, sau alte practici si mai dure ? Pana la urma s-a convenit ca daca e ok si social e acceptat, asta e - n-avem ce face.

M-am gandit insa ca bine, ok, fiecare face cum crede.. Insa socialul forteaza de multe ori ca parintii sa "perverteasca" odraslele..
In sensul ca o mama avand propria ei frica de a nu fi violata sa nu-si vada ei aceasta frica si sa traiasca mereu cu frica in san ca de fapt lumea e cea agresiva (gasind mereu dovezi rationale de genul "nu vezi mama cate se intampla?"). Si daca e sa aibe o fetita, acea fetita va purta de la inceput frica mamei datorata ingrijorarii excesive a acesteia - chemat acasa devreme, controlat din scurt tot ce face copila, amenintand mereu (constient sau nu) fata sa aiba grija sa nu pateasca ceva, samd. Ei bine, incet incet, intr-un mediu din asta... si fetita va ajunge sa perceapa soocialul drept ceva super agresiv. Deci in loc sa primeasca o educatie corecta, ea a fost "mutilata" cumva - alterandu-i-se raportarea la exterior.
Cazurile ar putea continua - pe foarte multi barbati in varsta, nefumatori (sau nebautori) i-am auzit spunand ca n-au cazut prada acestui viciu deoarece tatal lor i-a amenintat ca ori le baga tigara aprinsa pe gat, ori au fost batuti zdravan cand au fost prinsi gustand licoarea, samd. Deci, iar e mai usor sa "mutilezi" decat sa educi..
Si exemplele pot continua la infinit...

Si ma intrebam cat de eficienta e totusi mutilarea asta..

22 Decembrie, 2006, 01:35:21 p.m.
Răspuns #3
Offline

Lady Allia


 Draga Iulian...eu cred ca nimeni nu isi poate educa obiectiv copilul...si, mai cred ca fiecare dintre noi avem o teama pe care o transmitem cu sau fara voia noastra copiilor nostri si...nu numai!
 Eu, cred ca parintii fac de multe ori greseli in educatia copiilor pentru ca ii iubesc foarte mult si ca orice parinte ei traiesc cu teama de a nu isi pierde copii, de a nu trai clipa in care acestia sufera sau patesc ceva. Pentru un parinte este mai usor sa treaca peste lacrima pe care ti-o provoaca ei prin "protectia" care ti-o impun, decat sa te vada plangand pentru ca ei nu au fost acolo sa te protejeze. Cu alte cuvinte ei sunt subiectivi pe toata perioada vietii lor in ceea ce ne priveste pe noi ca si odrasle ale lor, insa...pe langa educatia primita de la ei in timp intervine auto-educarea...prin care fiecare ne modelam personalitatea, caracterul si...aici putem sa depasim subiectivitatea parintilor nostri si sa trecem peste temerile lor..., probabil creandu-ne propriile noastre temeri..."sa nu devenim ca si ei...", "sa nu devenim ca si altii..."  :)...
Toata viata este o teama..., toata viata traim in temerile altora si nastem propriile noastre temeri, dar atat timp cat ele nu devin obsesii care sa distruga alte vieti sau...propria viata...este bine!