Am iesit in soarele orbitor si-am mers de-a lungul puntii mohorate. Maine in zori aveam s-o parasesc si nu stiu pe care alt vas voi putea naviga vreodata. Batrana ambarcatiune a fost construita pentru a rezista furtunilor care se abateau dinspre sud si, uneori, se hazarda sa patrunda chiar si in Ocean. Abia acum realizez cat de bine s-a descurcat. Nu tin minte sa fi vazut pe ea decoratiuni. La prima intalnire mi-a parut o cutie lunga si ingusta care abia vizibil, pe prora, avea inscris cu litere rosi Yam. Cred ca stapanii ei se gandisera la util si abia intr-un final, din nevoie, i-au pus nume.
Maine se va retrage intr-un port. Capitanul ne-a rugat sa plecam fara ramas bun, abia a acceptat petrecerea de final in seara precedenta. La fel ca vasul maine si el se va retrage…
Doamne, cate furtuni si cati oameni am intalnit in drumurile noastre si peste cateva ore…
Ei poftim, stelele imi spun ca-i trecut de miezul noptii, dar in linistea care domneste peste pamant si peste ape se aude clipocit de valuri. Un vas cu panze? Parca-i venita de pe alta lume corabia asta.Visez? E desigur mai batrana decat varieteul meu si totusi pare atat de tanara corabia ce o zaresc. In lumina felinarului se vede clar numele scris cu litere de foc pe vele. Am sa iau barca ce trebuia sa ma duca la tarm sa ma deplasez pana la ea, iar de-ar fi sa fie o fata morgana sunt doar la cativa pasi de malul turcesc. La revedere, Yam batrane!
Cam liniste aici. Pe corabia asta o fi cineva treaz?