Buna voua, iubiti calatori !
Sunt un negustor ratacitor, bogat in aur dar inca si mai bogat in suflet si in cuvinte alese, ce doreste sa calatoreasca alaturi de voi pana la Tunis. Am tot asteptat in port, dar nici o corabie cu panze alese nu s-a oferit a ma duce catre destinatia mea, iar in piratii ratacitori nu am putut sa imi pun increderea. Sarac nu sunt, deci de va fi nevoie, va voi plati calatoria in pret de aur, chiar mai mult.
Nu cunosc mestesugul conducerii unei corabii, dar sunt dibaci luptator, atat cu condeiul, cat si cu sabia. Iar de ma veti lasa, va voi canta marea in versuri alese, povestindu-va despre iubirile rasaritului si iubirile apusului, despre cei ce se asteapta la miazanoapte si cei ce s-au regasit la miazazi... povesti despre pirati, domnite, vanturi napraznice si inimi mari !
Tot ceea ce cer, este o cabina frumoasa, unde sa imi gasesc odihna in noptile incetosate si ploioase... cu o fereastra, prin care sa pot privi oglindirea lunii in apele marii, in acele triste nopti instelate in care somnul nu imi mai poate atinge ochii inlacrimati.