Atena - Minerva
Mai exista zei pe care sa-i invocam?
In clipa in care mi-a incoltit intrebarea in minte, am vazut, iesind din gura portului, cateva mici vase de pescuit, cu panze de culoarea ruginei, a ficatului crud si a prunei. Impinse de un curent piezis, se inclinara in fata prorei noastre, asemenea unui soim. Auzeam plescaitul apei scaldandu-le botul. Siluetele mici, care se balansau ca niste calareti in şa, ne saluta in limba greaca, si ne anunta ca estacada s-a ridicat si ca putem intra in port. Ceea ce am si facut, cu mare prudenta. Micul nostru vas se angajeaza in canalul principal, printre lungile siruri de vase, ca un vaporetto pe Canale Grande. Ma uit in jur. Pacheboturi manjite grotesc cu motive cubiste albe, kaki si cenusii. tunuri ce-si inalta timid gaturile, cuibarindu-se ca niste cocori, in ascunzisurile de plasa, imitand frunzele maslinilor, si foi de cort. Baloane unsuroase, suspendate de cer, atarna parca de streangul unor spanzuratori. Este un tulburator contrapunct intre cunoscut si necunoscut. Barcile cu panza insirate de-a lungul debarcaderului, cu catargele si velele umezite de aceeasi roua groasa ca boroboanele de sudoare. Cu pavilioanele si tendele colorate atarnand tepene, parca scrobite... obiecte neinsufletite legate de cheiul acoperit de muschi de culoarea broastelor. Nave de razboi tolanite pe burta in lumina lesioasa a zorilor. Inaintam incet pe coridorul lung, verde dintre navele inalte, de parca le-am fi trecut, ceremonios, in revista. Un cuirasat zacea intr-o rână cu tunurile despicate ca niste morcovi de supa. (Hmmmm1 Escu! Murim de foame si sete, ca tu si Charlie (Charlie?) sunteti uimitor de discreti!) .
Ma surprind fredonand incet in minte "Jamais de la vie", un cantec desuet, deplasat, lipsit in mod absurd de orice legatura cu mine insami.
La extremitatea docului mare apar semnele unei lumi spre care ne indreptam. Vapoare despicate in sectiuni geometrice, expunandu-si intestinele, ca de o taietura cezariana. Urletele unui remorcher, bazaitul sirenei unui pachebot, fac sa ne obisnuiasca, de azi inainte ceva timp, ca-i vom apartine.
Ne apropiem din ce in ce cautand locul de acostare printre micile ambarcatiuni. Harta adusa de Escu, ne spune Catty, nu a fost omologata de amiralitate si astfel ne descurcam cu o subtila sensibilitate, simtind inima in gatlej.
Offf! Toti aplaudam manevra lui Catty. Odgoanele au fost aruncate pe tarm si am acostat. Se aud aplauze adresate, desigur, bravilor nostri mateloti. O pasarela fu lasata cu mare zgomot. O adanca tacere pare sa-mi invaluie mintea si privirea in timp ce zeita Eve pasea pe pasarela. Mergea cu un aer de vrajita incantare, fascinata mai curand de imagine decat de realitate. (sa fie poezia mai reala decat adevarul simturilor?). Si, intinzandu-si mainile, ea, zeita, ca o somnambula, se arunca in bratele "lui" cu un strigat inabusit...
In clipa urmatoare, un card de soldati incepu sa ne verifice actele si sa ne intrebe de destinatie. Prezentam soldatilor documentele. Le studiaza cu gravitate, ba chiar cu un fel de simpatie detasata, ne cauta numele fiecaruia pe o lista lunga. e pentru prima data cand un vas calatoreste sub pavilionul LOVETIME!
Un soldat binevoitor se apropie de noi cu o tava plina cu cani de tinichea, aburinde, si ne ofera acea bautura singulara care e ceaiul soldatesc, insotita de felii de paine neagra unse cu margarina. Mancam cu pofta. Luam un autobuz ieftin spre hotel. Cu geamantanele in maini (ne-a trebuit o vesnicie sa le dezgropam), unele ponosite de aglomerarea din cala. Avem de gand sa inchiriem pentru o seara - doua micul hotel cochet. Unii dintre noi au cateva articole de imbracaminte ambalate intr-o hartie groasa, tinand pachetele sub brat. Vom face o baie scurta, baietii se vor barbieri si vom pleca imediat. De aici cred ca va intra in rol dublu medic - ghid Semiramis.
Subiect: VANT LA PUPA - SARUTUL MARILOR (Citit de 324165 ori)
