De multe ori mi-e rusine cand privesc in oglinda, dar de cele mai multe ori nu... De ce trebuie sa privesc in oglinda, ca sa-mi dau seama cum ma simt?
De ce.. confruntarea cu reflectia mea...trezeste sentimente? De ce mi se mai trezesc sentimentele?
Mai exista?
Mai le pot pune in aplicare...? Credeam ca sunt imun, credeam ca o simpla prastie-mi va servi drept suprema satisfactie, prastia, si o piatra bine aleasa, preferabil... granodiorit... sau tuf vulcanic... mai original.
Raspund... Nu!
Astept cu interes urmatoarea intrebare... CONSTIINTA
Subiect: nu dau nici un nume (Citit de 2933 ori)