Povestea mea dureaza de aproape cinci ani.Unii vor spune ca este mult altii pot spune ca este putin.Dar, ceea ce pot spune eu este ca il iubesc la fel de mult si acum.Sentimentele mele nu s-au schimbat de loc, poate au crescut ca intensitate.Este o poveste trista din punctul meu de vedere.Nu-mi pot explica de ce?Suntem impreuna, tine la mine, uneori sunt centrul universului lui dar... exista ceva care ne impiedica sa ducem relatia mai departe, sa putem evolua.
As vrea uneori sa scap de tot si sa o iau de la capat.Un nou inceput.Dar nu pot.Nu vreau.Nu am putere sa las sa dispara ceva frumos.Am fugit doi ani de zile de el.Poate va intrebati cum?Ei bine am evitat sa-l vad, sa-l sun, sa stiu ceva despre el.Am incercat chiar sa incep o alta relatie.Dar dupa doi ani tot el exista si ocupa un loc aparte in inima mea.
Acum sutem din nou impreuna.Iar........si as vrea sa cred ca acum totul v-a fi altfel.Asa cum spune toata lumea speranta moare ultima.Iar dragostea traieste vesnic.