Te astept

[Zantiala]

"...norii plangeau...."

De cateva zile, plang norii acestia tristi si cenusii... plang, si nu pot opri nicicum curgerea lacrimilor lor. M-am gandit ca poate in stropii usori, voi regasi lacrimile tale calde. Am iesit in curte intinzand mana catre cer... dar nu am simtit pe palma mea uda decat o atingere rece, de cristal.

Noaptea a nins frumos, cristalin. S-a asternut peste noroi un strat alb, mare, curat precum sufletul tau. Tristeti, dureri, toate au pierit acoperite de patura aceasta imaculata. Norii, negurile, au fugit catre munti, ascunzand crestele in zeci de fasii fantomatice... M-am gandit ca daca ai fi acuma cu mine, ti-as spune sa mergem in padure, sa mergem sa vizitam cetatea de cristal a iernii, bucurandu-ne de fulgii cristalini, de albul acesta asa de catifelat.

Acum e tarziu. Stau si ma gandesc la tine, certandu-ma cu muntii acestia negurosi ce ma apasa asa de greu prin sobrietatea lor telurica. Stresinile plang plecare iernii, iar vantul ce bate dinspre miazazi, aduce cu sine miasme amare, desteptand din somnul hibernal micii ghiocei...

M-am aplecat cu grija sa culeg un ghiocel pentru tine. Am dat zapada la o parte, i-am privit gingasia si i-am simtit sufletul. Stia ca va fi smuls din pamant, dar stiu ca s-a bucurat gandindu-se ca va fi daruit tie. M-am oprit, asezandu-l cu grija pe inima mea... acolo unde salasluiesti tu.

[Zantiala]

"... raza ca de soare, a vietii mele ninse..."

Astazi cerul a stralucit, iar soarele s-a ridicat pe cer cu putere, topind murdarele zapezi, rupand mantaua iernii in fasii prelungi si sangerande. Am iesit pe strada, iar razele tale - soarele meu - le-am simtit atingandu-mi fruntea si inima, mangaindu-ma incet, luminand cu bucurie cerul sufletului meu.

A venit primavara in lume, dar nu si in sufletul meu. In sufletul meu, stapana este inca iarna, cu dantelariile ei de cristal... Am lasat-o eu sa ma stapaneasca, sa ma incante cu zapezile ei cristaline, pana cand vei veni tu. Abia cand vei veni tu aproape de mine, iarna se va sfarsi, si va incepe, zi de zi, o eterna primavara. Caci fiecare zi alaturi de tine va insemna o noua renastere.

[Zantiala]

Stropii adanci, imi picurau incet
Cazand din nemarginitul neant celest,
Udand zapada trecutelor ploi
Prinse la mijloc de drum intre noi.

Am adormit astazi, asteptandu-te...
Si, fara sa vreau, fara sa stiu, am simtit  caldura ta alaturi de mine, bratele tale care ma inveleau cu delicatete, mangaindu-mi sufletul obosit. Ne-am intalnit din nou in vis...

De-acum incolo, de fiecare data cand ma voi simti trist, ma voi pogori in sufletul meu, acolo unde ma astepti tu.

[Zantiala]

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista... (Octavian Paler)

Am adormit din nou in singuratate, asteptandu-te in zadar.
Am incercat sa privesc, sa imi inteleg strania pustietate. Cu tine, si totusi pustiu. Iubit si neiubit in acelasi timp. Aceasta simfonie de ample contraste imi tulbura sufletul peste masura, si ce, ce oare ar putea sa ma scoata din aceasta tulburare, concretizata in cel mai sfasietor dor al vietii mele ? Mi-e dor de ceea ce nu am vazut, de ceea ce nu am atins, de ceea ce am simtit doar. Mi-e dor. Pur si simplu.

[Miss M.]

Astept ... te astept inca ... sunt clipe in care simt ca m-am saturat sa tot astept sa-ti dai seama ca vorbele ranesc , ca ranile trec dar lasa urme ... astept sa realizezi ca nimic nu e facut sa fie vesnic , ca gresesti cand mizezi ca , orice ai face , eu voi mereu aici sa plang , sa iert , sa astept vremuri mai bune ...

Alteori imi dai senzatia ca eu gresesc ca-ti cer prea mult si ma simt vinovata ca ma gandesc sa-mi schimb viata , sa incetez sa mai astept firimituri de iubire ... ma faci sa regret ca imi doresc cateodata sa ma lasi sa-mi vad de viata mea si sa-ti vezi si tu de a ta ... fara mine . Atunci sper ca e doar o chestiune de timp pana ce lucrurile se vor aseza asa cum ar trebui sa fie , vreau sa cred ca suntem doi oameni care se iubesc inca mult dar care trec printr-o perioada dificila ...

Esti atat de schimbator , de la o clipa la alta ... Nu mai stiu ce sa cred , nu mai stiu ce sa simt , nu mai stiu ce-mi doresc , daca mai are vreun rost sa sper ... daca mai pot , daca mai vreau sa astept . 

[Lady Allia]

  "Am adormit astazi, asteptandu-te..."....-...şi eu am adormit lăcrimând aşteptarea ta...! Mi-au plâns norii peste sufletul atât de pierdut de tine şi totuşi...atât de adânc aflat în sufletul tău... Mă simt pulsând lacrimi, aşteptări..., ţipete, iubire, mângâiere..., dar tu...pulsezi doar aşteptarea...! Ascultă-mă cât de frumos bat: tic-tac..sunt-aici...!!! În fiecare clipă...îţi mângâi chipul şi îţi ating mâinile până în clipa în care voi fi aievea şi mă vei simţi...doar atât te rog...nu renunţa să aştepţi clipa care ne desparte...căci între noi...clipa nu înseamnă nimic, iar aşteptarea...este doar o secundă searbădă închisă între genele noastre...! Noapte bună...îţi zic în timp ce braţele tale mă învaţă să zâmbesc...!

  Zantiala..., dragostea niciodată nu se lasă aşteptată..., ea caută prin suflet şi apare mereu atunci când te aştepţi mai puţin... !

[Zantiala]

Pierduta lucire din raza de luna,
Frumoasa mea umbra,
Ce umbra nebuna,
Frumoasa lumina,
Scapata din stele,
Cazuta-i din noapte in visele mele… (Octavian Paler)

Ziua mea... ce cuvinte zadarnice, cand fiecare zi ar trebui sa fie a noastra. A mea este si ziua ta, ale mele sunt zilele tuturor, precum ale tuturora sunt zilele mele.

Unii ar spune ca ar trebui sa fiu in aceasta zi, fericit...
Altii mi-ar spune ca ar trebui sa imi traiesc viata...
Iar altii, mi-ar putea aminti faptul ca mi-a mai trecut un an..

Daca tu ai fi alaturi de mine acum, sunt sigur ca nu mi-ai spune nimic... ci pur si simplu, m-ai imbratisa cu sufletul tau cald si plin de dragoste. M-ai strange la pieptul tau, usor, leganandu-ma intocmai cum frumosul vant al primaverii leagana usor ramurile copacilor. Probabil ca mi-ai spune, in acele clipe, cat de mult ma iubesti, iar eu, ti-as spune cat de mult mi-ai inflorit gradina vietii.

As adormi in bratele tale...

Iar in seara aceasta, cand voi inchide ochii, iti promit ca ma voi gandi la tine, ca voi incerca cu toata inima sa iti simt bratele calde in jurul meu. Voi incerca, astfel, din nou sa mi te aduc aproape.

[Zantiala]

Peste stanci mi s-or desprinde
Flacari verzi, cand ai sa treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci. (Nicolae Labis)

Am atipit cu capul intins pe pamantul-mama, strangand in pumnul meu tarana umeda...
Am vrut sa ascult pasii tai , fosnetul ierbii miscate, am stat sa ascult o vesnicie de simfonii naturale, scrise si nescrise, izvorate din nesecata si tainica poveste a lumii insasi.

Nu ai venit, dar continui sa te astept. Trimit soapte sa mi te caute... dar mi se intorc numai ecouri. Ecouri ce imi vorbesc despre o lume intinsa, o lume vasta.... atata de vasta, incat nici nu mai stiu in care parte a ei sa privesc dupa tine. Suntem ca doi copii, ce fugim in zilele cu soare prin intinsele lanuri de porumb, incercand sa ne gasim unul pe altul, ne strigam, dar inca nu ne gasim. Si totusi, ma alin cu gandul ca, poate in unele clipe, ai trecut prin fata mea... poate ca am apucat sa iti vad chipul intr-una din aceste zile banale. O strafulgerare, poate. Sau poate ca nu. Poate ca nu am apucat sa te vad niciodata. Poate ca ne despart distante, munti, rauri, ape... mari poate !

Dar atatea clipe sunt in vietile noastre.. atatea intalniri... atat de multe suflete !

[Zantiala]

"Ce este iubirea ? O instigare la sublim"  (Vasile Ghica)

Si astfel, privind fiecare rasarit, fiecare apus, fiecare nor ce zburda pe cer, fie lin, in bataia adierilor celeste, fie dus de patima si valtoarea vantoaselor celeste, incercand sa te transpun de pe cerul sufletului meu, pe cerul lumii.

Dar nu te gasesc, sau poate, inca nu am gasit o expresie prin care sa iti reprezint chipul tau sufletesc.

As fi vrut sa te privesc ca pe o floare, dar florile se ofilesc si mor...
As fi vrut sa te privesc ca pe o flacara, dar flacarile, cu toata caldura lor, se sting si mor...
Sau poate ca as fi vrut sa te vad ca pe un munte, la sanul caruia sa imi caut adapost, dar si muntii, cu toata puterea lor, sunt tociti de trecerea vremii, caci si piatra neclintita cedeaza si se inchina in fata daltii si ciocanului naturii.

Sau poate ca tu esti insasi intinderea de ape pe care o numim "mare", din pricina faptului ca inaintasii nostri nu au stiut ce se poate afla dincolo de orizont... tu esti insasi apa, tu esti cea care imi da viata, tu esti izvorul meu nesecat si alinator !

[katya1886]

      Nu sunt aici azi... poate ca... nu voi ajunge nici maine in calea ta si tu nici nu vei sti vreodata ca am sperat... ca sper si asa va fi pentru tot restul vietii mele si nu numai... sa nu uiti! ca inainte de toate, ne leaga eternitatea de care ne-am rupt numai pentru o clipa... vom fi maine iarasi unul si nici nu vom mai sti ca ne-a despartit tocmai adorata viata. Iti aud gandurile si simt cum imi curgi tulburat prin vene si ma-nfior toata... tu esti aerul... fiecare lacrima si soapta... esti noaptea... visul... esti aici... si lumea nu mai doare...

[katya1886]

                    Acest cantec e pentru tine, asculta-l si aminteste-ti cand cuprinsi de vraja acestei melodii uitam ca nu suntem doar noi in univers... existam fara sa ne pese de lumea din jur, de ce este sau nu, ne sarutam, ne strangeam in brate purtati de zambete spre dimineti senine.
                    “Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale ingerilor, daca nu as avea dragoste glasul meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce ar veni si as cunoaste toate secretele
si toata intelepciunea si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic...
                     Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mandrie, nu este aspra si nici egoista; este inceata la manie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor inceta si cunoasterea va disparea.”
                    Te caut in privirile altora, retraiesc sentimentul iubirii doar in perechile celor ce trec zambind si rupti de lume pe langa mine, plimbandu-se pe aleile parasite ale parcului. In fiecare dintre acestia e o parte din noi, in zambetele lor sau in atingerea timida a buzelor ce se ating intaia data. Mereu noi... pretutindeni...
           

[Zantiala]

"Love is like a mustard seed; planted by God and watered by men" (Muda Saint Michael)

Pe zi ce trece realizez ca aceasta cautare a mea, aceasta lupta de a te gasi devine din ce in ce mai zadarnica. Ma zbat zilnic in paianjenisul complex al vietii cotidiene, incercand parca sa ma afund dincolo de ea, sa patrunde in aceea lume magica unde ar trebui sa fi tu. Si nu te gasesc in jurul meu, te gasesc doar in sufletul meu.

Traiesc cu tine in suflet, plimbandu-ne amandoi prin codri adanci, prin poieni inverzite, pe malurile marilor stravezii... privind impreuna apusuri, rasarituri, pieriri incununate de nasteri, si sfarsituri continuate in noi inceputuri. Un rasarit, un apus, o zi sau un an, orice moment al timpului putem sa il traim in adancul sufletului meu,  acolo unde totul este inca posibil....

Si totusi, tu esti doar in sufletul meu. Poate ca nu existi nici macar acolo. Poate ca esti doar o egoista reflexia a dorintei mele de a fi iubit... sau poate ca esti o imagine a sufletului meu pereche, imagine sadita in mine de catre insusi Dumnezeu. Poate. Esti o taina ce inca nu o pot pricepe.

Mi-as dori sa vina ziua in care te voi intalni cu adevarat.... ziua in care te voi putea saruta, ziua in care voi putea simti atingerea ta catifelata, ziua aceea magica cand ne vom uni in dragoste si ne vom ridica sufletele pana la nori. Astept aceasta zi de ani. Ani de singuratate, ani de false sperante, ani care in trecerea lor au adus valurile durerii peste sufletul meu, mazgalindu-i chipul cu ridurile negre ale deznadejdii. Ani de izolare, ani de deschidere, ani in care am trait undeva la granita dintre lumea adevarata si lumea mea, penduland intr-un chip nefericit intre cele doua.

[valentina]

                     Te astept sa-mi intinzi o mana,sa-mi spui ca ti-a fost dor,un dor nebun de mine.
Te astept sa-mi spui ca nimic nu se compara cu mine,sa-mi spui ca eu sunt totul pentru tine,sa ma iei in brate...sa ma astepti ca pe o raza de luna sau soare,sa-ti alin dorurile toate,sa te iubesc asa cum meriti dragul meu drag.Iubeste-ma dragoste,iubeste-ma doar pe mine,sti ca sufar din cauza ta.Iubeste-ma cu totul,iubeste-ma ...

[Eve]

    şedeam în curte, bând cafea şi mâncând portocale. Ziua începea să-şi facă loc în lume. Din când în când sufla o briză umedă, făcându-ne pielea ca de găină şi împrăştiind aburul cafelei. Aveai ochii mării. Ea-mi amintea de tine, tu... îmi aminteai de ea
     
    e bună ideea ca tu să pleci, măcar pentru un timp; îţi spuneam. Briza sufla aburul cafelei, făcându-mi mâinile să tremure. Şi tot ea a scuturat flori de tei, făcându-le să cadă peste capetele noastre. Plângeau teii cu lacrima neputinţei mele.
     
    am stat acolo, mână în mână, privind cum vine dimineaţa. La capăt de vis păstram pentru altă viaţă fărăme din sufletele noastre. S-a întămplat acum…sau poate am visat? Nici nu ştiu cât a trecut... Ce să treacă? Sigur, te aştept... te aştept... aştept

[Zantiala]

“Cuvantul durere nu incepe sa insemne ceva decat in momentul cand reaminteste memoriei noastre o senzatie pe care am mai incercat-o.” (Diderot)

Pana ieri sperasem ca te ascunzi de mine intr-un chip cald, frumos, si plin de viata care imi incanta sufletul trist cu iluzii trecatoare, arare...dar nu a fost sa te gasesc acolo.

Te ascunzi de mine iar eu te caut. Cred ca te gasesc, cand defapt eu nu gasesc decat fragmente din tine, bucati din sufletul tau... si totusi, as lua in mana mea si un fragment de vis, iubindu-l, ocrotindu-l ca pe o floare rara, dar iata ca soarta m-a incatusat cu lanturi grele, prometeice, pe stancosul Caucaz al singuratatii mele, unde melancolici vulturi imi mananca in fiecare zi amara inima ce renaste noapte de noapte sub vraja sperantei ce o pun in tine.