cand ti se fura ultimul vis...

[catty]

Vi s-a intamplat vreodata, intr-un moment in care va simnteati pierduti, dezorientati, intr-un moment in care va trebuia "cava" pentru a putea din nou visa, spera, chiar in acel moment sa apara ceva sau cineva care sa para exact ceea ce va trebuie? Sa fie exact umbra care lipsea din peisaj, exact raza care sa dea culoare, speranta care sa iti permita din nou sa visezi. Sa vezi in acel ceva/cineva rezolvarea tuturor problemelor, evadarea din absurd si aberant, scaparea din cotidian, salvarea sufletului amortit.


Si...daca da...vi s-a intamplat ca acem ceva/cineva sa se dovedeasca a fi doar un miraj? Sa descoperiti ca tot ceea ce ati crezut/sperat/visat/legat de acel ceva/cineva nu este fondat...nu este posibil...

Ce putem face intr-o astfel de situatie? Da...acceptam ideea si mergem mai departe...dar...cand dintr-un picaj te salveaza o idee care apoi se spulbera mai repede decat s-a format si te trezesti mult mai jos decat credeai ca poti ajunge...
de ce poti sa te mai agati? care mai poate parea acel firicel din viata care sa iti dea din nou forta sa inaintezi? Ce te poate readuce pe linia de plutire cand ultimul lucru in care ai mai reusit sa iti pui speranta dispare in cateva fractiuni de secuda din fata ochilor tai si te lasa incremenit si neputincios?


P.S.:Nu stiu daca este cea mai buna incadrare a topicului dar nu am stiut unde sa il pun..asa ca...astept pareri si sugesti daca e ceva in neregula.

[Lorelei]

Cateva lucruri vreau sa-ti spun. In primul rand ca nu exista niciodata un ultim vis. Mereu apar altele si altele. Dar asta nici nu are prea mare importanta. Ideea e ca tu aveai mare nevoie sa te agati de ceva sau cineva ca de un colac de salvare, aveai nevoie de ceva sau cineva care sa te scape de tine intr-un fel, de tine cea care devenisesi, gri, stearsa, lipsita de veselie... Si iti doreai asa tare un "salvator" exterior incat primului ceva sau cineva care ti-a intins o mana i-ai creat un EU mult mai... si mult mai... decat era in realitate. Ai pus in el toate proiectiile tale. Tot ce sperai si asteptai si doreai tu sa fie. Da, probabil cineva-ul a intrat in rol, pentru ca egoul iti e foaaaarte gadilat cand cineva te considera centrul centrelor. Insa este ingrozitor de obositor sa nu fii tu insuti. Probabil a inceput sa resimta ca pe o povara mult prea mare tot ceea ce ii atribuisesi tu din nevoia ta de salvare... Si a clacat, a redevenit un oarecare, cum de fapt si era inca de la bun inceput.

Daca asta e vreo consolare, n-ai pierdut absolut nimic, totul a fost o iluzie. Atata tot. Insa... viata ti-a spus ceva. Ca nu trebuie sa cauti o salvare in exterior. Ci in tine. Tu esti, poti fi acel cineva extraordinar care te salveaza. Trebuie doar sa iti redevii prietena. Si atunci totul in jur incepe sa infloreasca. Tu ai uitat sa iti fii TU TIE alaturi. Sa te salvezi TU pe TINE.  Lasa de o parte visurile iluzorii si fetii-frumosi pe cai albi care se dovedesc a fi broaste raiaose, fi-ti tu tie print pe cal alb, ia-te in brate si ai sa vezi ca abia atunci va aparea si Fat-Frumosul ala autentic. Atunci cand iti va fi bine cu tine si nu-l mai cauti ca pe o salvare, ci ca pe o fericire suplimentara fericirii de a fi tu cu tine.

Stiu, in teorie totul e simplu, in practica e mai greu. Dar totul incepe cu un zambet sincer. Ei, ce zici? Un zambet? Cat de mic? Ai vazut? Primul pas l-ai facut deja.

Ai grija de tine, ok? Esti cea mai buna prietena a ta. Sa nu uiti asta. 

[catty]

Iti multumesc mult Lorelei
Cu toate ca lucrurile nu stau tocmai cum ai descris in prima parte...al doilea paragraf...m-ai citit

Asta e problema..ca nu stiu cum sa pun in practica toate aceste sfaturi ce le primesc...foarte importante si incurajatoare...dar...oricat mintea le considera solutii sufletul le vede ca teori...

Inca o data multumesc pentru incurajari

[Cruella]

catty..... daca imi citesti postul din aceeasi rubrica (pshologie), ai sa vezi ca tocmai trec prin asta. nu am puterea sa ma ridic..... inca nu... sunt mult mai jos decit mi-am imaginat vreodata ca as putea ajunge... si stii ce e trist? ca nu imi pasa...

[serenity82]

Lorelei de obicei suntem cei mai mari dusmani ai nostri nu cei mai bun prieteni. Ar trebui sa fie cum spui tu insa la mine se aplica exact contrariul  . Cat despre ce spune Catty o inteleg perfect insa nu poti trece peste decat in acel moment in care iti vei dori tu sa lsi totul sau atunci cand va veni iar cineva sa-ti arate ce frumoasa e viata 

[Lorelei]

Hehe... ce usor e sa dai sfaturi de pe margine, veti zice, poate... Am fost si eu acolo. Am asteptat si eu pe cineva sa ma salveze... un Godot care n-a venit niciodata. Am fost si eu atat de jos incat imi inchipuiam ca mai jos nu se poate... Dar am avut norocul sa ma descopar pe mine. E drept, cu o mana de ajutor prietena exterioara, dar am invatat sa-mi fiu prietena sau am reinvatat. Nu e chiar greu, dar, stiu, asta o zici dupa ce ajungi acolo, nu cand esti la inceputul drumului. Ce vreau sa va zic, insa, e ca se poate! Si nu o zic nici superior, nici condescendent nici nicicum. V-o zic din toata inima. Incercati doar sa va apropiati de voi, sa vedeti ca lucrurile devin frumoase doar daca le lasati sa fie asa... Si atunci fiindu-va voua bine veti atrage in jur numai oameni care va vor face sa va fie si mai bine... Nu stiu cum sa explic, nici nu stiu sa dau o reteta, stiu doar ca se poate. Insa fiecare trebuie sa gasesca drumul...
Aveti grija de voi si vor avea abia APOI si altii. Intre timp insa suntem aici. Macar cu o mana intinsa...

[Zantiala]

Catty...
Te inteleg si iti sunt alaturi sufleteste...
Stiu cum e sa traiesti din vise din iluzii, adevarat o spun, stiu asta din pacate prea bine !

Dar nu este boala a sufletului care sa nu aiba tamaduire. Ti-am citit posturile, si dincolo de cuvinte am simtit un suflet cald, un suflet plin de dragoste. Esti o femeie minunata - si sunt convins ca se va gasi odata un print care sa isi opreasca privirile asupra ta. Si atunci, vei invia din nou. Vei renaste din propria cenusa, vei fi un om cu totul schimbat in bine, si privind inapoi spre aceste cuvinte ce le-ai scris acuma, nu te vei mai recunoaste... iti promit !

[serenity82]

Stiu ca nu o zici ca sa pari superioara nici nu am luat-o asa. Eu pur si simplu voiam sa zic ca pana a-mi deveni prietena va mai trece mult timp. Cei dintre voi care ma cunoasteti stiti cat de critica pot fi insa nu stiti cat de critica sunt cu mine. Sincer uneori e bine asa ca daca mi-as fi prea prietena as ajunge sa ma cred desteapta. Poate imi sunt dusman pentru ca vreau prea multe, sau poate pt ca ma cunosc si stiu ce pot, uneori poate pentru ca dau prea mult sunt o multime de motive. Oricum sunt sigura ca va veni vremea in care ne vom intalni si o sa fim toti fericiti inclusiv Catty. Pana atunci noi suntem aici ca de cate ori mai cade cate unul in prapastie sa ii aruncam o franghie care sa-l tina pe linia de plutire pana capata aripi  .

[catty]

Va multumesc din suflet
Cred ca un mic capat de firicel de care am nevoie se gaseste in cuvintele voastre...in incurajari...
Cand optimismul din tine vrea sa fuga e bine sa te bazezi pe al celorlati nu?

Va multumesc ca imi sute-ti alaturi...nu va imaginati cat conteaza pt mine

[Little Rose]

cand ti se fura visul fie il recapeti fie creezi un altul. altfel nu se poate. suntem poate in aceeasi situatie. ne incadram in tiparele de basm in care toate lucrurile sunt nesperat de frumoase, dar vine o clipa in care redevenim pamanteni si pierdem farmecul povestii si al visului. astia suntem. uneori nu suntem in stare de mai mult. pierdem din vedere esenta si cautam doar pamantescul si palpabilul.

intr-adevar, este nevoie de NOI insine, nu de un altul. ne implinim pe noi, dar asteptam o alta implinire in acelasi timp. unele suntem slabe si neajutorate. altele mult prea puternice si independente. dar toate asteptam atingerea mantuitoare a unui vis.
a tine un vis in viata. greu in aceste vremuri. a-l incepe, ff simplu.

am visat, recunosc, dar am ramas singura care visa. si nu mai era visul nostru, ci al meu.
singura, dar de la capat mereu. asa ne este dat sa "patimim" pana in momentul in care fericirea ne va opri in loc.

multa putere.
numai bine iti doresc,

Love Rose

[Just]

 Draga Catty ,iti intind si eu o mana ,una calda si hotarata. Eu cred ca atata vreme cat traim exista speranta in noi,chiar una de ar fi ,ea exista si o porti in suflet,in tine. Cand ai pierdut un vis ,visul cel mai pretios sunt convinsa si stiu ca este nu greu ,ci foarte greu,dar din sufletul tau va renaste unul mai maret pentru care se va merita sa lupti si care nu va aduce tristete pe chipul tau ci zambet,seninatate si fericire.

 Intrebai de ce poti sa te mai agati intr-o astfel de situatie.Eu cred ca trebuie sa te agati de tine ,sa descoperi sufletul atat de frumos ce salasluieste in tine,sa descoperi putere in tine insati si sa ridici privirea inspre lucrurile frumoase ,persoanele iubitoare din jurul tau,prietenii ce-ti sunt alaturi . In tine e speranta ,sa nu uiti !

 "Ce putem face intr-o astfel de situatie? Da...acceptam ideea si mergem mai departe"Accepta doar ca ai mai invatat ceva din viata,iar acest ceva te va ajuta si-ti va fi de folos in lupta pentru realizarea visului ce acum sau poate mai tarziu va renaste din tine.Nu te resemna ,porneste in cautarea unui nou ideal!

 Curaj si sa crezi in tine mai presus de orice si oricine!

[katya1886]

Cu ceva timp in urma am fost in aceeasi situatie ca si tine. a fost o perioada foarte dificila pentru mine in care parca totul se naruia in jur si nimanui nu parea sa ii pese sau cel putin sa observe ca ma macina ceva. Si mi s-a intamplat sa cunosc o persoana, pe care si astazi o consider deosebita, care sa ma ajute prin simplul fapt de a-si fi facut aparitia in viata mea. S-a terminat totul foarte simplu atunci, desi eu speram la mai mult. Dar multumita acelei persoane am reusit sa merg mai departe, am invatat sa iau de la capat. Mi-a dat puterea de a visa, m-a ajutat sa imi amintesc cine sunt, ce imi doresc. Nu stiu... poate ca ceea ce vreau sa spun - din experienta proprie - e ca viata uneori ne pune in astfel de situatii pentru a ne ajuta, iar noi poate ca nu intelegem intotdeauna acest lucru, ceea ce este trist. Dupa un an sau poate mai mult am reluat legatura cu aceea persoana desi nu mai sperasem ca am avea oportunitatea aceasta. Dar situatia nu a fost asa cum imi imaginasem, nu a fost ceea ce speram dar totusi, consider acum ca mai mult de atat nu puteam cere. trebuie sa privim intotdeauna senini spre viitor, sa lasam o portita deschisa pentru ceea ce azi am pierdut si vrem sa recuperam, pentru ca niciodata nu se stie... Intre timp, sunt sigura ca ai atatea vise, teluri asupra carora sa te concentrezi,

[pokemon]

cred ca fiecare am trecut prin astfel de stari.
este greu.totul pare apasator si totul pare impotriva noastra.din fericire insa, situatiile se intorc atat de des cu 180 de grade incat ajungem sa fim extrem de fericiti,dupa ce am fost jos.
soarele rasare in fiecare dimineata,insa adeseori noi suntem cei care uitam sa ii zambim.noi suntem cei care intoarcem spatele lucrurilor frumoase si care sunt atat de aproape de noi.
nu avem ce sa facem,decat sa incercam sa iesim din starea asta,dar,doar atunci cand suntem pregatiti....pana atunci trebuie sa lasam timpul sa ne vindece ranile si sa ne dea puterea sa construim alte vise...

[Alia]

Catty, puterea este in noi. Te inteleg perfect, doar ca ....eu nu am cautat vinovati. Constientizam ce se intampla, dar...in acelasi timp simteam ca ma .."dezintegrez"... M-am impacat eu cu...mine si am putut merge mai departe. Stii...nu cred ca acel cineva este vinovat, tot noi suntem. Probabil ca am imbracat pe cineva cu o haina ce nu era a lui, probabil ca nici macar nu l-am intrebat daca vrea sa imbrace aceasta haina si de aici rezultanta. Cel putin la mine asa s-a intamplat. Culmea este ca nu regret nimic. Am inteles o multime de lucruri, m-am metamorfozat si..... am mers mai departe. Alternau starile de bucurie impusa cu cele de disperare, de durere aproape fizica, desi, nu-mi permiteam sa ma las prada acestor sentimente.
In final am reusit, desi...sincera sa fiu..."curentul" inca mai deschide usa ce, cu greu ma straduiesc sa o inchid in urma mea. Muncesc pe rupte, incerc sa-mi ocup mintea cu o multime de lucruri, puterea este in mine, stiu sigur, puterea este in tine...stiu sigur. Dar, daca luptam sa ne gasim echilibrul interior, sa ne acceptam singuratatea, sa nu ne fie frica de ea, da avem un optimism debordant, ceilalti vor vedea acest lucru si....lucrurile bune chiar ni se intampla.
Nu cauta firicelul in exterior, ci in propria fiinta, nu-i usor, dar nu-i imposibil. Stiu ce spun, eu...sunt in "convalescenta"  deci te inteleg perfec. Mult noroc si zambeste.....

[catty]

va multumesc tuturor...stiu ca aveti foarte multa dreptate si asta incerc sa imi impun...sa gasesc acea fosrta din mine...sa ma impac cu mine...dar...se pare ca trec prin certuri mai mari decat mi-am imaginat...dar...voi continua cautarile...

va multumesc pentru sfaturi...pentru ca v-ati gandit la mine...