Ne cladeam din maini orase de hartie;
tu - june arhitect cuprins de insomnie,
eu - strasnica copila cu ochi de nebunie.
Colindand cu suier pe-o strada creponata,
ne mai opream timid la cate o fereastra,
ce da spre haosul de fier si de argila arsa.
Si pescuiam in graba vreo vorba mai aleasa
s-o punem temelie pentru o noua casa...
...Si ne hraneam
cu fumul, ah cu fumul,
ramas din focul
in care o ardeam!