ce ati alege intre datorie si iubire?

[amelie]

Pentru fericirea voastra ce ati alege?Nu vom putea impaca niciodata pe toata lumea, in acest caz ce ati face? V-ati sacrifica pt acea cauza nobila sau v-ati urma fericirea, stiind ca s-ar putea prin decizia voastra mai multe persoane sa sufere?Ma refer la faptul ca la un moment dat, dupa cativa ani buni de casnicie intalnesti pe cineva care este jumatatea ta perfecta sau ma rog cel pe care il simti foarte aproape de sufletul tau. Si atunci ce alegi? Sa ramai in acea casnicie doar pentru ca asta este datoria ta sau te indrepti catre fericire?

[pokemon]

eu m as indrepta spre fericire!
as renunta la ceea ce a fost,dupa ce as cantari bine.si daca s ar dovedi ca cealalta relatie este ceea ce imi doresc si imi este sufletul pereche as alege o pe ea renuntand la ceea ce a fost.

de fapt,cred ca am facut asta cand am renuntat la o relatie de 3 ani jumatate pentru cineva cu care stiam ca am sanse foarte mici.
si totusi,acum pot spune din tot sufletul ca a meritat sa renunt la celalalt.

[Doniacris]

E atat de delicat subiectul ... of!
Cred ca la teorie multi dintre noi stam binisor, insa practica ne omoara!
Dar haideti sa stam putin de vorba si sa "rumegam". Pai, e normal ca telul fiecaruia este fericirea proprie, in definitiv pentru ea luptam. Dar oare cat am fi de fericiti si impliniti daca ne-am construi fericirea noastra pe nefericirea altora?! Oare nu ne-a fost lasat noua sa ne iubim aproapele si atunci cum sa-i provoci suferinta?!
Si din nou ... of!
Bineinteles ca subiectul comporta multe dicutii, caci cazurile in fapt sunt diverse si circumstantele difera. Insa, pot spune ca oricat mi-ar fi de greu si oricat as suferi, as alege sa imi onorez datoria, caci nu as putea trai cu povara ca cineva sufera din pricina mea.

[Eve]

Sunt foarte multe necunoscute si oricate ai lua in calcul tot poti sa gresesti.

Iubirea are doua etape (as spune... distincte): a fii indragostit, care poate dura uneori nesperat de mult si a ramane indragostit (care este minunat). Daca timpul ne-ar astepta, daca nu ne-ar parea calvar sa vrem pe altcineva aproape cand noi visam... 
Cand nu esti zilnic cu un om, cand nu ii suporti decat ocazional tabieturile, angoasele, "crizele" de personalitate... totul pare altfel. Iti sunt dragi scaparile lui, dupa fiecare mica cearta totul este mai dulce, ii dau un farmec iubirii maruntisurile astea, le doresti parca. Daca ai avea de impartit si grijile, temerile, rutina... atunci nu stiu cata rabdare ai avea sa consideri asta dragalas si, implicit, ce ai alege. Probabil trebuie sa vezi putin in trecut, sa rememorezi ce ai iubit la omul de langa tine, ce ai considerat neimportant cand te-ai casatorit si... cat este de important acum. Asta ti-ar da o idee despre cum poate transforma rutina o iubire, cat se pierde cu lucruri aparent neinsemnate.

Si totusi asta nu spune mare lucru. La douazeci de ani iubesti ceva, ai o anumita fire, anumite pretenti de la viata, la treizeci... vrei altceva, ceva pe care nu-l banuiai la 20, ceva care cel de langa tine nu ti-l putea da inca de atunci dar... cine s-ar fi gandit ca o sa doresti? La 40 cauti altceva care poate anuleaza toti ani precedenti. Credem ca la orice varsta vrem doar iubire, atentie, un partener de dialog, intelegere... Credem ca mereu dorim acelasi lucru. Asa este si totusi este atat de diferit. Alegem ce dorim la varsta asta, e jumatatea perfecta pentru cum visam acum, dar peste cativa ani?
Personal, daca cel de langa mine imi este prieten, ne respectam, ne-am iubit... nu as schimba nimic. Suna poate o resemnare pentru cei tineri dar nimic nu-mi garanteaza mie ca peste 3-4-10 ani nu imi voi dori ceva care acum nu banuiesc, ceva pe care iubitul meu de acum nu-l are.

Si totusi... e atat de usor sa gresesti. Ce e mai bine... ramane o loterie

[Lady Allia]

 Dragă amelie...

 e greu...e greu... !
 Adevărul este că de când ai scris acest topic l-am citit şi l-am recitit...aproape într-una. Toţi au răspuns frumos şi sincer şi m-am tot gândit dacă să scriu şi eu pentru că într-un fel sau altul este important ce simte fiecare...şi...au simţit...simt şi eu, dar mi-e oarecum teamă..., teamă să răspund!
 Odată mi-e teamă de faptul că ceilalţi au avut dreptate şi nu mi-aş permite o clipă să greşesc în ce spun şi să atrag după mine persoane care "mă citesc" şi în loc să aibă propriile lor crezuri, opinii...le preia pe ale mele..., le socotesc a fi cele mai bune...! Nu vreau asta! Vreau doar ca fiecare să vadă că viaţa deşi e grea...poate fi frumoasă dacă noi vrem şi găsim puterea să o facem aşa! Vreau ca fiecare să citească şi rozul şi negrul şi să îşi creeze propria lui traiectorie! Vreau să fiu doar o mână întinsă..., dar vreau ca fiecare să o vadă şi pe cealaltă care nu sunt eu...sunteţi voi ceilalţi! Vreau ca fiecare să înţeleagă că aici se dau sfaturi, se împart opinii..., dar DECIZIILE...aparţin în totalitate celui direct implicat!
 A doua oară...mi-e teamă să nu greşesc gândindu-mă la mine când îţi spun cum văd eu situaţia ta şi să comapar ceva ce niciodată nu trebuie comparat...deoarece fiecare viaţă, fiecare întâmplare, fiecare iubire, fiecare căsnicie îşi are propria ei poveste...e UNICĂ...şi pur individuală!!!
 Ce aş putea să îţi răspund?
 Aş putea să îţi spun multe...să te aduc pe partea aceea a muntelui unde am fost şi eu...să vezi că ÎNCĂ mai poate exista speranţă, iubire...că poţi să închizi ochii şi să vezi cât de sus eşti..., dar...acolo...sus...e şi mai rău draga mea..., e şi mai rău! Acolo auzi ţipătul liber al şoimului...ce te îmbată de putere, speranţă...ce te face să ţipi, să strigi, să uiţi de toate..., acolo soarele e atât de aproape încât poţi să îl simţi pe vârful degetelor tale, pe buze..., dar tot acolo sunt vânturile cele mai aprige ale vieţii...pentru că orice vârf cucerit este o parte de viaţă..., orice cărare, orice prăpastie..., iar uneori a fi pe vârf e greu...! Acolo eşti aproape de fericire...acolo eşti aproape de nefericire...! Acolo vezi cel mai bine prăpastia, soarele, şoimul care e în fiecare din noi..., acolo te poate lovi însă cel mai uşor şi fulgerul... ...!
 Ce aş mai putea să îţi spun? Că viaţa e uşoară? E...în funcţie de cum o vedem noi, de cum vrem noi să ne fie, de calea pe care o urmăm, de viziunea noastră...e aşa cum o ALEGEM noi să fie!
 Degeaba îţi voi spune eu, Doniacris, Eve, Pika-Pika...şi alţii ce să faci..., ce să alegi...singura care va trebui să privească bine de pe vârful acela de munte eşti TU!
 TU trebuie să priveşti în urmă să vezi cărările pe care ai urcat acolo...şi cine te-a ţinut de mână!
 TU trebuie să priveşti în jos să vezi că orice decizie înseamnă şi suferinţă şi indiferent de ceea ce decidem CINEVA tot va suferi...şi mai mult ca oricine vom suferi noi înşine...cei care am decis!
 TU trebuie să priveşti în sus...să vezi că indiferent de ce poteci te-au adus acolo, dacă ele au fost reci, întunecoase...pentru fiecare mai există o speranţă de lumină...şi priveşte soarele...!
 Indiferent de decizie trebuie să ştii că atât "datoria" cât şi "fericirea ce a apărut" trebuie respectate şi tratate cu încredere, deoarece orice relaţie înainte de orice se bazează pe încredere şi respect şi nu poate nici înainta, nici începe dacă nu e tratată cu respect şi încredere!
 Ce vreau să spun este că pentru a rămâne într-o relaţie din datorie este lipsă de respect atât pentru tine cât şi pentru persoana cu care ai împărţit acest timp! Fiecare om merită să îşi cunoască poziţia în care se află în viaţa noastră şi să decidă alături de noi! Poate va decide să lupte, să încerce să salveze, să recucerească, să reaprindă sau poate va decide să te iubească lăsându-te liberă şi acordândîndu-vă la amândoi o nouă şansă pe care împreună poate nu o mai aveţi!
 Iar persoana pe care o iubeşti...merită să ştie că se află într-o competiţie oarecum nedreaptă unde încă odată timpul...timpul ce a trecut, de data asta..., amintirile...pot să îl învingă!
 Iar tu...trebuie să ştii că vei suferi oricum enorm şi va fi al naibii de greu indiferent de ceea ce se va întâmpla! Va trece...pentru că totul trece, dar un timp va fi foarte greu însă...trebuie să înveţi înainte de toate să te regăseşti pe tine, să te tratezi ca pe un prieten apropiat, să te iubeşti, să te respecţi...ca astfel să ştii să iei cea mai corectă decizie pentru viaţa ta, pentru că la urma urmei indiferent de ceea ce facem nu trebuie nici o clipă să uităm că avem o viaţă şi fiecare merităm să o trăim fericiţi!
 Decizia...va trebui să o iei pentru tine, pentru ceea ce te face pe tine fericită, împlinită, mulţumită...pentru că dacă nu vei face asta...nici unul dintre ei nu vor mai avea absolut nici o şansă pentru a trăi o relaţie armonioasă, fericită şi sinceră!
 Cred că...într-un fel sau altul am spus ce am simţit că vreau să îţi spun şi acum nu îmi rămâne decât să îţi spun să surâzi vieţii copil al stelelor...al locului de unde s-a născut visul...să surâzi atăt de frumos încât să înfiorezi viaţa asta de frumuseţe ca să poată vedea că de îngenunchiat poate să ne îngenuncheze, dar de înfrânt...nu va putea niciodată!

[katya1886]

          As ramane alaturi de cel care imi este sot. Daca am avea multi ani frumosi in urma, de ce sa renunt la ei, la momentele frumoase pe care inca le-am mai avea de impartit? N-as renunta la tot trecutul, la familie. Daca cel pe care abia l-am intalnit este un suflet pereche... atunci e prea tarziu ca sa mai aiba un loc in viata mea, decat poate ca cel mai bun prieten... Se zice ca sufletele pereche se regasesc dincolo asa ca... ce mai conteaza cativa ani pe langa luuuunga eternitate? 

[Semiramis]

Amelie, aici sfaturile şi părerile nu-şi au rostul. numai tu poţi fi cea care alege sau...cea aleasă. nu poţi decât să pui în balanţă ce ai şi, în cazul în care ţi se pare că nu ai făcut alegerea cea bună, tot răul spre bine. totul se întâmplă pe lumea asta cu un motiv.
baftă!

[viulian]

Abordarea mea la subiectul dat este sa NU aleg calea de mijloc, si sa ma casatoresc cu cineva care NU este "jumatatea ta perfecta sau ma rog cel pe care il simti foarte aproape de sufletul tau."

In felul asta nu voi avea niciodata dilema data  si nici nu trebuie sa o rezolv.

Dar na, cum mi-a scos mie ochii un amic - daca ai deja solutia, in mod clar n-o sa te lovesti niciodata de problema.

[Miss M.]

        Intr-adevar o alegere foarte dificila ! Imi gasesc cu greu cuvintele caci sunt clipe in care ma aflu in fata aceleasi intrebari ... invariabil am ales sa-mi fac datoria decat sa lupt pentru ceea ce-mi doresc eu , in cazul meu nu neaparat o alta iubire ci pur si simplu o viata linistita , independenta in care sa simt ca-mi apartin in primul rand mie ... am ales sa-mi fac datoria , sa nu-i dezamagesc pe altii chiar daca asta inseamna sa ma dezamagesc continuu pe mine ... Nu sunt convinsa ca e bine asa , nu sunt impacata cu asta dar pentru moment nu pot alege altfel .

        Cheia este la tine , tu stii cel mai bine cum stau lucrurile , pune in balanta , trage linie si vezi diferenta ... Se spune ca avem doar o viata de trait si ca este important sa-ti asculti inima , sa alegi in asa fel incat sa lasi cat mai putine regrete in urma ... Nimeni nu o sa poata sa-ti garanteze ca o alegere este mai buna decat alta , tu singura trebuie sa te gandesti daca merita sa-ti intorci lumea cu susul in jos de dragul unei iubiri ... Daca simti ca merita , ca e ceva cu adevarat valoros la mijloc atunci fa-o ... daca cei de langa tine te iubesc cu adevarat atunci vor intelege ca ai dreptul sa alegi calea cea mai buna pentru fericirea ta ... Poate suna putin idealistic dar pana la urma asa este , cu totii avem dreptul sa luptam pentru fericirea noastra , pentru a ne simti sufletul implinit , sa evitam a ne intreba prea des - " ce ar fi fost daca ... ? "

        Iti doresc din suflet sa iesi cu bine din aceasta dilema si sa reusesti sa iei decizia potrivita !

[amelie]

multumesc tuturor pentru gandurile bune...stiu ca decizia imi apartine,dar va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine...o sa ma gandesc la tot ceea ce mi-ati spus si sper din tot sufletul sa hotarasc ceea ce va fi bine...si pentru mine si pentru ceilalti...