10 Octombrie, 2025, 09:19:57 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Versuri, proza si alte maruntisuri inspirate de Marele Maestru  (Citit de 53472 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

11 Mai, 2007, 10:24:05 a.m.
Răspuns #30
Offline

Lady Allia



 "P.S: Îngurgitez şi mă gândesc la tine
Când muşc din pulpa fragedă de vacă,
Te iubi mult, tu însă nu. Ce dacă?
Mă consolează tortul cu praline…"

 Chestia asta fără să vreau m-a dus cu gândul la topicul "Bărbatul la 30 de ani"...topic care d.p.m.d.v. ar putea fi denumit "Bărbatul şi femeia la 30 de ani"!
 Aceste versuri din păcate sunt tabloul multor familii care au ajuns la stadiul...de acceptare şi docilitate:
"ce importanţă mai are dacă mă iubeşte sau nu? bine că este, bine că am ce băga în mine când vin acasă...bine că dacă vreau porţia "de desert" o găsesc mai târziu în pat...disponibilă sau nu...eu tot o iau!" !
 Păcat că oamenii pot să ajungă în stadiul unde acceptă astfel de viaţă...şi din păcate sunt mulţi!

11 Mai, 2007, 10:27:07 a.m.
Răspuns #31
Offline

Lady Allia



 Hmm...saab! Deci aşa ai perceput tu această poezie? Cred că am să revin cu un contra-comentariu, deşi per ansamblu mi-a plăcut  :)! Haha! Parcă aş fi CTC-ul literar!  :laugh: :laugh: :laugh: Şi, pentru că sunt o colegă bună şi ţi-am promis...îţi dau jumătatea de sandwich  ;D! Şi mărul l-am tăiat în două  :D!


11 Mai, 2007, 10:32:58 a.m.
Răspuns #32
Offline

saab



 Hmm...saab! Deci aşa ai perceput tu această poezie? Cred că am să revin cu un contra-comentariu, deşi per ansamblu mi-a plăcut  :)! Haha! Parcă aş fi CTC-ul literar!  :laugh: :laugh: :laugh: Şi, pentru că sunt o colegă bună şi ţi-am promis...îţi dau jumătatea de sandwich  ;D! Şi mărul l-am tăiat în două  :D!



astept contra-replica la comentariu... ;)

ai taiat si marul in doua.... hmmmm... sa impartim pacatul originar, deci...  :D

11 Mai, 2007, 10:38:32 a.m.
Răspuns #33
Offline

Lady Allia



  :laugh: :rofl: :laugh:...te-ai apucat acuma să îmi faci comentarii şi asupra mărului!  :P! D-zeuleee!!! Hai că îmi place!

11 Mai, 2007, 11:03:17 a.m.
Răspuns #34
Offline

saab


Mie strofa asta:

"P.S: Îngurgitez şi mă gândesc la tine
Când muşc din pulpa fragedă de vacă,
Te iubi mult, tu însă nu. Ce dacă?
Mă consolează tortul cu praline…"

imi ridica multe intrebari:

1. de ce el face analogie pulpa frageda de vaca-iubita? iubita e frageda sau iubita e asemeni vacii?
2. daca ea nu-l iubi, atunci de ce ii gateste? si vacutza (frageda pe deasupra!), si tort cu praline... hmmm... asta-i boierie. ori e si ea la fel de gurmanda... ori e [autocenzura]
3. el de ce o iubi? nu i-ar fi fost mai comod sa nu? ca oricum ar fi ramas cu mancarea...

ruuuuuuddddyyyyy... am nevoie de explicatii!!!

11 Mai, 2007, 11:18:14 a.m.
Răspuns #35
Offline

Lady Allia



Eu sunt un lup integru, spânzurat
De propriul urlet. Neagră liturghie
A codrului ce-şi plânge-n bagdadie
O frunză ofilită-ntr-un scuipat.

Mă las, în asfinţituri, circumcis
Cu lama intrinsecelor şarade
Topite-n oase.Terne palisade,
Zidite peste cugetul proscris.

Sunt înger subteran. Am aripi roase
De întâmplări diforme şi ciudate
Ce mi se scurg, ca un blestem, pe coate,
În iarna schilodită de crevase.

Eu sunt, fireşte, lupul singuratic,
Mă scaldă, noaptea, râul hâd al morţii,
Sub luna cocoţată-n tivga sorţii
Mi se usucă rânjetul flegmatic...


Textul de la care s-a pornit:
Eu sunt un lup spânzurat
de Sorin Solaris

eu sunt un lup spânzurat
de propriul urlet
sălbatică liturghie
a codrului arzând interior
amiază de întuneric
schimonoseală
de înger martir
în ziua a
şasesuteşaizecişişasea
din sinaxarul playboy
creştino-islamo-budisto-mozaic

eu sunt un lup circumcis
cu ascuţimea sunetului
din schelălăitul meu oligofrenic
actor cu şapte măşti
repetate una după alta
până la infinit
corcitură împuţită
de ying şi yang
înger subteran având tatuate
două aripi de cer albastru
pe vârful
ascuţit
al cocoaşei

eu sunt un lup singuratic
un dobitoc pe cale de dispariţie
o fiară
nebună
nebună
nebună
care se scaldă noaptea
în râul rece al morţii
apoi îşi usucă urletul
şi rânjeşte
la Lună


......................................................................................

 Neavând importanţă faptul că poezia este o trimitere, o replică a altei poezii d.p.m.d.v. această poezie a lui Rudy face parte din ciclul de poezii "umanitatea din mine" - nu mă vedeţi? nu mă auziţi? trebuie să sângerez ca să simţiţi omul ?

 "Mă las, în asfinţituri, circumcis
 Cu lama intrinsecelor şarade
 Topite-n oase."

 Eu o consider una dintre cele mai profunde poezii ale lui unde dincolo de cuvânt...este el:

 "Sunt înger subteran. Am aripi roase
  De întâmplări diforme şi ciudate"!

 Un el cu care nu suntem obişnuiţi şi de obicei preferăm să nu îl vedem: "de ce ar fi aşa?" când putem să vedem în poetica lui Rudy doar sarcasmul împins la refuz? Se redescoperă şi se descoperă încet arătând faptul că este asemeni oricărui om: "Am aripi roase/  De întâmplări diforme şi ciudate"!"
 
 "Eu sunt un lup integru, spânzurat
  De propriul urlet."

 Încercând să rămână el însuşi "Eu sunt, fireşte, lupul singuratic," dincolo de durere şi dezgustul faţă de ceea ce mai este sau nu îi mai este palpabil în jur "În iarna schilodită de crevase."...poetul sângerează în sufletul său...strigă doar pentru el. Am putea să credem că o face egoist...pentru că "noi muritorii" nu suntem demni să îl auzim, dar eu simt că o face dureros de singur "Mă scaldă, noaptea, râul hâd al morţii,"...pentru că este un neânţeles "Sub luna cocoţată-n tivga sorţii"...lucru reieşit din multe alte poezii de ale sale.
 Dincolo de sarcasmul cu care ne-a obişnuit, de metaforele acide şi lucioase asemeni unei lame de cuţit...această poezie nu încearcă să îl separe pe Rudy într-un cerc unde el este "maestrul primordial" ci..., înceracă să-l introducă într-un cerc unde el ştie...că nu mai are loc, nu se mai integrează...nu se mai poate simţi! Aici el nu se disociază...ci se asociază cu durerea şi singurătatea: urlă în gol...în timp ce noi săpăm crevaşe şi naştem "frunza ofilită-ntr-un scuipat."!
 Singurătatea...impusă sau nu de către el...nu e prima dată când creează imaginea morţii pentru el: "Mă scaldă, noaptea, râul hâd al morţii,"... - moartea uneori crud de observat mai apare în poezia sa "Nu vreau la-nmormântarea mea, cucoană"...unde se dezbracă de el însuşi parcă încercând să-şi dăruiască sufletul doar cuvântului şi...amintirii:

 "Afară o să ploua cu clăbuce
 Când voi muşca din iad sau din nirvană.

Iar viermi elefantini or să îmbuce
Din seva mea uşor hamletiană"

şi...ca şi cum nu ar fi deajuns că el însuşi se dăruieşte unei "lumi" întunecate şi reci...se acceptă şi acceptă:

 "Baricadând în mine asfinţitul,
 Accept, precum Giordano, doar un rug..."

 Poate în comentariile mele am să împart poetica lui în două...pamfletele şi poezia-umană, dar consider cu sinceritate că valoarea lui este dată însăşi de faptul că nu este linear, nu scrie doar un gen de poezie, se poate integra uşor în absolut orice stil poetic... pur şi simplu poate să scrie orice: pamflete, dramă, sentimentală... - este un poet complet!

« Ultima Modificare: 11 Mai, 2007, 11:25:30 a.m. de Lady Allia »

11 Mai, 2007, 11:21:10 a.m.
Răspuns #36
Offline

Lady Allia



 saab...nu ştiu dacă strofa în sine este atât de profundă pe cât vrei tu să o vezi  ;) :D (obsesia comentatului  ;D)..., dar vroiam oarecum forţat să fac o analogie a acestui fapt cu ceea ce trăiesc multe din familiile de astăzi: o relaţie forţată doar de dragul relaţiei!

11 Mai, 2007, 11:30:42 a.m.
Răspuns #37
Offline

saab


BRAVO! pentru comentariu... bine ca ne-a deschis rudy topicul asta, ca nu aveam unde scrie  ;D
acum, pentru a nu deveni prea patetici, incercam o schimbare de stil  8) revin cu alta poezie interpretata  :D

PS: cine se mai incumeta la comentarii?  :D
« Ultima Modificare: 11 Mai, 2007, 11:33:36 a.m. de saab »

11 Mai, 2007, 11:45:27 a.m.
Răspuns #38
Offline

saab


in cele ce urmeaza vom dezbate psihologia de dincolo de randurile minunatei poezii "sonetul marmotei virtuale" (by rudy valentino).

Sunt fermecat marmota mea virtuală,
Un piercing trandy ţi-a muşcat buricul,
Si declansezi in boxeri, viu, popicul,
Când îmi trimiţi un mail cu "aia" goală.

Pe chat îţi văd icon-ul cool şi nick-ul,
Iar mausu' meu dă click de fâstâceală,
Îndrăgostit on-line de o vestală,
Mă simt ca Valentino în "Şeicul".

Tu ai propus un "date", provocatoare,
Cu graţie mi-ai aruncat mănuşa,
Dar cum să-ţi spun:"sunt chel, nu trag de fiare?",

La 6 fix, când sun timid la uşă,
Răsuflu-n voie, căci în prag apare
O baba cu nepot şi căţeluşă!


***

motto:
“esti naiva, paraschivo...” (din filosofia populara)

se spune despre mircari (n.n. mircarii sunt persoanele ce-si petrec viata pe chat, vezi cele 2 personaje ale istorisirii in versuri) ca – exprimandu-ne civilizat – nu sunt ca ceilalti. intr-adevar, ei se deosebesc de ceilalti – dar nu in sensul vulgar pe care-l gasim in literatura vorbita, ci in sensul pozitiv al cuvantului: este vorba de o difrerenta specifica in plan mental, moral si comportamental.
aceste diferente sunt usor observabile in versurile scrise de maestrul rudy.

platon vorbea in a sa “republica” de existenta a patru virtuti principale: curajul (andreia), intelepciunea practica (sophrosyme), intelepciunea teoretica (sophia) si spiritul de dreptate (dikaiosyme).
sa le urmarim in poezia analizata:
curajul (andreia)
Tu ai propus un "date", provocatoare,
intelepciunea practica (sophrosyme)
Si declansezi in boxeri, viu, popicul,
Când îmi trimiţi un mail cu "aia" goală.
intelepciunea teoretica (sophia)
Îndrăgostit on-line de o vestală,
Mă simt ca Valentino în "Şeicul".
spiritul de dreptate (dikaiosyme)
Dar cum să-ţi spun:"sunt chel, nu trag de fiare?"

ar mai fi un aspect de punctat referitor la filosofia acestei poezii: “mircarii sunt dereglati sexual”. trebuie specificat ca sexualitatea capata pentru mircari alte atribute. sexualitatea via net nu mai este “un act sexual ratat” (vezi freud), ci echivalentul in plan fizic al unei “nevoi spirituale de implinire”(vezi parintele teoctist). insasi etapele actului in sine se grefeaza perfect – prin esenta lor – pe cele trei componente ale ontologiei lui noica: 1) trup; 2) suflet; 3) spirit. se pot observa usor echivalentele 1) intrupare a realului (psihanalitic: fantazare); 2) animare a realului (medical: onanie); 3) transcedere a realului (alchimie: opera la alb)
deci nu se pune problema perversiunii, ci a unui intreg ansamblu de exercitii de curatire fizica si spirituala .

deci, nu radeti de ei ... caci este posibil, ca intr-o zi, sa va priveasca cu ochii lor mari, blanzi, calzi, lipsiti de orice luminite, sa va ia de mana frateste si – cu o voce mantuita si eliberata de orice urma de rautate – sa va ierte, spunandu-va:
“nu-i nimic, frate. te iert, caci nu pot sa te acuz de un comportament si un limbaj violent, atata timp cat il am in constiinta mea atat pe schelling (cu observatia ca “in momentele de criza, se reiau intotdeauna originile”), cat si pe ilustrul cohen, cu a lui “urteil des ursprungs” (“judecata a originii”). te inteleg."

... si tu o sa ramai prostit, dar patruns - gen jean valjean cand a fost iertat de episcopu' ala (se stie ca orice erudit citeaza din hugo!). caci atunci vei realiza sacralitatea celor pe care i-ai descris si - cel mai important! - importanta lor intr-o lume lipsita de repere, intr-un univers imuabil, de lut...

12 Mai, 2007, 07:00:04 a.m.
Răspuns #39
Offline

Rudy Valentino


Tocmai azi!
de Sorin Teodoriu

Personaje: Ileana şi Ramona.
Acţiunea se petrece in dormitorul Ilenei.
Ramona, prietena ei năvăleşte ca o furtună în dormitorul Ilenei cu nouţăţi.


- Ce ghinon, fată! Nenorocire curată!
- Ce-i Ramona?
- Ileana, ţi-l aduci aminte pe Rudy Valentino? Tipul ăla înalt, brunet, suplu, de care m-am îndrăgostit luna trecută pe chat? Poetu’ dragă, ăla de scrie parodii.
- Da, îl ştiu.
- M-am întâlnit cu el, acu’ vreo două ore, în faţă la Eva.
- Aşa, şi?
- Ileana, m-am nenorocit, fată! Când am ieşit din magazin, chiar în faţa uşii, am dat nas în nas cu Rudy. Cand m-a văzut, a rămas cu umeraşul în gură, luase zâmbetul ăla de bondar în călduri. Nici nu mai vorbea, dragă, îmi arăta doar dinţii şi abia sufla. Doamne, ce gropiţe drăgălaşe face în obraji. Ha! îmi zic, e timpul să-l pun la rotisor. Zis şi făcut! I-am zâmbit galeş, l-am aburit un pic şi la sfârşit i-am trântit năvodul O, iartă-mă tu, sunt grăbită, te pup. Pa! Pa! Pa! I-am întors spatele şi-am pornit repede spre Piaţa Victoriei cu el taram! taram! galop în spatele meu, ca tauru-n coridă. Ce-mi zic atunci, hai să mai râd un pic de el, că prea m-a fiert pe chat şi la telefon.
- Ramona, tot nu-nţeleg ce te-a supărat.
- Stai că-ţi zic! Ajung la Romană, el după mine, traversez eu, traversează şi el, mă întorc la Universitate, se întoarce şi el. Ce mai, mi se lipise de ceafă ca timbru de scrisoare.
- Păi, la ce mini ai, ce să facă amărâtu’?!
- Amărât? Care amărât, Ileana? Să vezi mai întâi ce s-a întâmplat şi abia apoi să tragi concluziile. Când mă apropiam din nou de Eva, cât ai zice peşte! am căzut.
- Ce-ai făcut fată?
- M-am întins cât sunt de lungă, aşa, din senin. Nu ştiu cum, dar m-am pomenit cu nasul în asfalt…
- Ei, se mai întâmplă. Şi Rudy n-a sărit să te ajute?
- Păi da’ cum! Bineînţeles că s-a repezit la mine.
- Şi?
- Tu, Ileana! Tocmai azi, crede-mă, azi, prima oară în viaţa mea… Îţi jur, Ileana, a fost prima oară… De fapt nici nu ştiu ce mi-a venit să fac asta…
- Adică?
- Am auzit eu pe la colege că-i atât de bine vara… fără… Înţelegi? Şi apoi, mai fac şi economie pe scumpetea asta. Ai văzut şi tu cum s-a dus euro... Şi m-a pus aghiuţă să încerc tocmai azi, fată, tocmai azi când l-am întâlnit pe Rudy. De-atâta vreme îl pândesc şi, când s-a ivit ocazia, uite ce mi s-a întâmplat.
- Hai, Ramona, că exagerezi! N-o lua aşa în tragic. Poate nici n-a observat...
- Imposibil, Ileana. Cu fusta asta scurtă… şi apoi din primăvară n-am mai ajuns la cosmetică… Gata, s-a terminat! Nici nu vreau să mai aud de Rudy. Nici pe chat nu mai intru. Ducă-se!
- Ramona, din curiozitate fată, e într-adevăr atât de bine să mergi fără…?
- Sublim, Ileana!

12 Mai, 2007, 08:44:19 a.m.
Răspuns #40
Offline

Rudy Valentino


Tocmai AcuM!
parodie dupa "Tocmai azi!"
de Carmen Andreea Anghelina

Ileana refuză, de data aceasta, să participe la scenariu. Cică, are întâlnire cu Făt-Frumos şi, fiind el cam năbădăios din fire, se supară, dacă ea mai participă la un scenariu de groază, în loc să se întâlnească în oraş, cu el. Aşa că, apare numai Ramona. Care vorbeşte singură. Nu că ar vrea asta, dar n-o ascultă nimeni. Mai ales Rudy, de care e îndrăgostită până peste cap (de aia nici nu i se vede bine capul, în scenariul de faţa. Şi nici nu se simte).
Cineva, vine cu propunere la scenarist, să i se pună în locul capului, picioarele.
Că-n basme, se poartă. Da’ scenaristul spune că e mai expresivă fără cap. Între timp, soseşte la repetiţie şi Rudy. E c-o falcă în cer şi cu una în pământ. De data asta. Că el, de obicei, e cu ambele fălci în cer. Nu c-ar fi aerian. Dar e aerisit. Sau invers. E drept ca, uneori, îşi dă aere, dar acum, este de-a dreptul revoltat de prima parte a scenariului. Cică, i-au greşit ăia de la recuzită costumaţia şi i-au pus nişte gropiţe unde nu trebuie. În obraji. Cere să fie scoase din scenariu orice forme de gropi. Că el nu dă în ele. Numai le sapă altora, şi atunci, o face fără diminutiv. Dar asta, nu trebuie spusă aşa, în plen. Să, nu cumva, să se simtă cine nu trebuie, în loc de cine trebuie. Lămurit fiind aspectul ăsta, se revine la cel anterior. Dacă Rudy să aibă cap sau Cap. Sau da, sau nu. Rudy zice, că el nu se desparte de nici unul şi deci, să fie în scenariu, cu ambele. Scenaristul comentează că vor ieşi scenele prea încărcate erotic şi că, nu se ştie, dacă vor primi acordul CNA-ului. Regizorul propune, ca, în cazul lipsei acordului respectiv, să se înmâneze publicului, o dată cu biletele şi buline roşii. Să ştie, oamenii, la ce să se aştepte. Şi să nu ceară, Doamne fereşte, banii înapoi. Deşi, titlul e destul de sugestiv: ”Tocmai acum!” Adică, titlul acesta, te duce clar cu gândul la… A cu M … toc! Dacă i se atârnă un mărţişor lui t iese ţ şi se înţelege ţoc. A cu M se ţoc, adică ţucă şi iar nu-i bine. Deci, trebuie schimbat şi titlul. Ramona începe să vocifereze. Păi, dacă în prima parte i s-au scos bikinii, în a doua parte să-i lase măcar titlul, cu tot cu mărţişor, că altfel, ea, ce mai face în scenariul ăsta?! Bine înţeles, n-o ascultă nimeni. Se hotărăsc să repete prima scenă, aia în care Ramona clipoceşte des din gene în faţă la Eva. Nu clipoceşte Evei, că nu-i…din aia (bine, nu se ştie sigur, cum e ea în realitate, dar se presupune), ci lui Rudy. Din scenariu nu rezultă clar cum a ajuns Rudy în faţa Evei. Fiind în faţa Evei, e cu spatele la Ramona. Ceea ce nu-i bine, Ramona clipocind în gol şi nu se leagă actul ăsta de celelalte. Scenaristul nu-şi aminteşte ce-a făcut cu celelalte acte, nici dacă erau sexuale sau doar legalizate. Se reia scena. Rudy se întoarce cu spatele la Eva şi cu faţa la Ramona. Ramona nu mai ştie ce să facă în faţa lui Rudy şi atunci face feţe-feţe. Fiind mai multe feţe decât gândise iniţial scenaristul , neştiind nimeni, dacă să se dea pe faţă sau nu, toată tărăşenia, se ia o pauză.
Vom reveni, după publicitate.

 

12 Mai, 2007, 08:34:01 p.m.
Răspuns #41
Offline

saab


a fi sau a nu fi:idol, maestru sau ubermensch
... o interpretare a poeziei

IDOL (de rudy valentino)

idol local
port ancestral
pene pe ceafa
si o agrafa
prinsa-n sictir
sub patrafir
june obscene
printre cangrene
imi dau tarcoale
nude si goale
nu vand seminte
aplic sentinte
la colt de pat
inopinat

***

fara a vrea a contrazice reguli bine stabilite, voi “intoarce” aceasta poezie a lui valentino rudy. cum asa? sa vedem...

inopinat
la colt de pat
aplic sentinte
nu vand seminte
nude si goale
imi dau tarcoale
printre cangrene
june obscene
sub patrafir
prinsa-n sictir
si o agrafa
pene pe ceafa
port ancestral
idol local

in literatura contemporana, sexualitatea isi va fi regasit un adevar natural care va fi asteptat vreme indelungata in umbra, sub tot felul de deghizamente. si pe care doar perspicacitatea noastra pozitiva ne ingaduie, astazi, sa-l descifram, mai inainte de a obtine dreptul de a accede, in sfirsit, la lumina deplina a limbajului.
cu toate acestea, niciodata sexualitatea nu a avut un inteles mai imediat natural si n-a cunoscut, fara doar si poate, o mai mare fericire de exprimare ca in lumea poetica a acestui ubermensch (ultraomul – termen introdus de nietzche), idol, maestru, etc.

ceea ce caracterizeaza sexualitatea exprimata in aceste cateva versuri nu este faptul de a fi regasit limbajul propriei sale naturi sau ratiuni, ci acela de a fi fost, prin violenta limbajului (a se citi perceperea limbajului ca fiind vulgar), “denaturalizata” – azvirlita intr-un spatiu gol - spatiul este unul plin de cangrene, semn al unei maladii de mult instalate- in care ea nu se mai intalneste decat cu forma minuscula a limitei sale si unde nu afla alt dincolo si alta prelungire decat in frenezia care o epuizeaza.
si o epuizeaza in asa masura incat nu mai exista o continuare, o samanta. "nu vand seminte" este reprezentarea clara a refuzului de perpetuare a ultraomului. pentru ca trebuie sa existe un singur ultraom, un singur maestru, un singur idol. unicitate fara de care sensul primar s-ar pierde.
ultraomul poate fi omul genealogic al lui nietzsche (port ancestral/pene pe ceafa) [ in aceste 2 versuri se poate constata ambiguitatea limbajului: “port” ca substantiv sau “port” ca verb- indicativ, pers. 1, sg – desigur ca ai realizat, draga cititorule] sau omul religios kierkegaardian (atentie la existenta patrafirului), care continua sa respecte imperativele morale nu neaparat din dragoste pentru universalitatea pe care acestea o exprima ci in virtutea absurditatii unui raport mult prea personal cu o fiinta superioara (a se observa evitarea, cu discretie, a unei polemici fara sens si fara sfarsit).

dar indiferent ca este personajul lui nietzsche sau personajul lui kierkegaard, in final va ramane numai personajul lui rudy: idolul
idol ca limita a propriei noastre constiinte, dat fiind ca el dicteaza, pina la urma, singura lectura posibila, pentru constiinta noastra, a inconstientei noastre; limita a legii, dat fiind ca el apare drept singurul continut absolut universal al interdictiei.
nu prin idol comunicam noi cu lumea ordonata si fericit profana a animalelor (daca se intelege ascunzisul acestei afirmatii – daca nu, a se reciti versul cu junele); el constituie mai degraba o taietura, nu de jur imprejurul nostru pentru a ne izola, ci pentru a desena limita in noi si a ne desemna pe noi insine ca limita.

PS: pot paria ca, daca cineva ar face un comentariu al acestei poezici s-ar lega, in primul rand, de relativul pleonasm “nude si goale”. am i right?

13 Mai, 2007, 11:41:37 a.m.
Răspuns #42
Offline

saab


« Ultima Modificare: 13 Mai, 2007, 11:48:15 a.m. de saab »

13 Mai, 2007, 12:40:58 p.m.
Răspuns #43
Offline

Rudy Valentino


Pisică pe orez(parodie dupa poezia "Defrişat" de Rudy Valentino)
de Liviu Nanu

Ţi-ai descărcat pe mine hormonii tăi, femeie
Albaştri ca metilul, nefericit destin...
Nu mai sunt jucăria ce o porneşti din cheie
Căci doar ce-am înghiţit-o (acum e-n intestin).

Mi-am colorat fiinţa precum cameleonul
Şi cred că licuricii-n steluţe s-au schimbat
Sfântă naivitate! Mă copleşeşte somnul
Când lângă tine dragă, mă-ntind alene-n pat.

Prea multe vise însă, prin mintea mea aleargă
Şi iată, de nici unul nu pot să mă agăţ
Aduc guma uitării prin mintea mea să şteargă
Să-mi zburde fantezia ca mânzul fără hăţ.

Dar vai, cu viclenie apari pâş pâş din umbră
Şi iar îmi pui pe masă mustind câte-o idee
S-o mestec ca pe gumă (ce perspectivă sumbră)
Şi câte drăcovenii în capul tău, femeie...

Textul parodiat:
Defrişat
de Rudy Valentino

M-ai defrişat aseară ca pe-un tufiş, femeie,
Mă dor grozav toţi muşchii şi-ţi jur că nu mai pot
Să-ţi fac masaj erotic, lipsit sunt de scânteie,
Atavice dorinte de unde să tot scot?

Sunt daltonist pe viaţă, nu mai disting culori,
Căci te-am cărat, bezmetic, o noapte-ntreagă-n spate,
Şi-acuma ai pretenţii să fur din parcuri flori,
Să vin în dinţi cu ele, ca focile dresate.

Dureri lombare, tragic, iubirea îmi despică,
Nici în coşmaruri parcă aşa de frânt n-am fost,
Doar un pahar de whiskey moralul mi-l ridică,
Fugi-voi, gol, pe stradă, de patimi fara rost.

O clipă în fotoliu aş sta, zău, aşezat,
Dar gându-ţi machiavelic mai coace o idee,
Şi-atunci când sper că tihna visată mi-am aflat,
Înfigi în mine, sadic, ventuza ta, femeie...


 

14 Mai, 2007, 12:27:56 p.m.
Răspuns #44
Offline

saab


Oiţa fără turmă a lui Armand Assante
(Rudy Valentino feat. Florin Radulescu)


Motto:
“În mine întrebarea cu dinţi de lup tot scurmă:
Ce face-acuma oare oiţa fără turmă?”


[Setting the scene]
Prin infinit de lacrimi ce-i cad torenţiale,
Oiţa vrea să-noate, să scape de complot,
Căci lupul, cu intenţii de-a dreptul criminale,
O va-nghiţi-n răspântii , cu blana ei cu tot.

[Lupul catre oaie]
Nu, eu nu sunt Armand Assante,
Nu rad obscen unor bacante,
Fi'ndcă privirile-mi şarmante
Reverberate-n stări pedante
Apăsător de sufocante,
Alunecând tardiv spre pante
Şerpuitoare şi riscante,
Se frâng în umbra ta, casante...

[Reactia oitei la glasuirea lupului]
Oiţa hăituită de frici devastatoare
Se leagănă ca raţa, cu mers debusolat,
Formând aleatoriu un număr de "Salvare"
Dar celularul "Nokia" demult a sucombat.

[Setting the NEW scene]
Decorul e cam sumbru.E frig şi e-ntuneric
Si râgâie în zare un iepure beţiv
Ce, tropăind din labe, pe trei cărări, isteric,
Dregându-se c-un morcov, îl ronţăie, tardiv.

[Iepurele catre oaie]
Nu, eu nu sunt Armand Assante
Etern-cuceritorul fante,
Deşi, pe tâmplele-mi gestante
Sălăşluiesc, polenizante,
Urcând, tiptil, pe scări rulante,
Ca balerinele în poante,
Cohorte-ntregi de gânduri boante,
Mefistofelice, frapante...

[Reactia oitei la glasuirea iepurelui]
Nu-i chip să mai gaseasca traseul către rude,
Tutunul ioc. Cum draq să mai fumeze pipe?
Iar hainele-i bârsane atârnă grele, ude,
Dar şansa mai există:să ragă ori să ţipe,

Să urle lung la lună, lugubru, cavernos,
Ca un coiot excentric(fost membru de Partid!)
Şi, printr-o ambuscadă, cu behăitu-i gros,
Să scape in extremis de lupul cel perfid...

[Oaia catre cei doi (iepurele si lupul) – pe care ii confunda – caci in peisaj apare numai iepurele, lupul fiind un simplu element al inconstientului colectiv oiesc – al oilor pt cei ce nu pricep-]
Nu fac flic-flacuri eclatante,
Pierdut in verbe nonşalante,
Pe la seratele dansante,
Flancat de muze ignorante
(Comportamente deviante)
Cu minti in dunga, delirante,
Mult doritoare de calmante...
Nu, eu nu sunt Armand Assante!

[In final se dovedeste ca oita noastra era un “oi” (masculinul lui “oaie”)]
P.S.:Mai ieri, o tipă din Torino
M-a întrebat in ritm latino,
Pe când sorbeam un cappuccino:
"Tu nu eşti...Rudy Valentino?!"

Nu, nu-s Rudy Valentino...
Eu sunt Armand Assante!