Este linişte şi gândurile îmi cer ca jertfă alte gânduri...
Este linişte şi sentimentele mi se transformă în Porţi dincolo de care mi-e frică să privesc.
Este linişte iar dorinţa este mireasa pe care o trec peste pragul durerii.
Este linişte şi încerc să trec prin mine, dar conturul nu-mi mai aparţine.
Este linişte şi m-am săturat de timpul care-mi sapă amintirile.
Este linişte şi golurile-mi cer ca hrană uitarea (unde uitarea este pretext pentru începuturi) aşa cum himerele-mi cer ca hrană "realul".
Este linişte.
Liniştea este şi ea o Poartă.