Azi mi-am imaginat ca strabat troiene grele de zapada ca sa ajung la cafeneaua noastra. Si ningea... ca in povesti! Fulgi mari ca pe vremea cand, copil fiind, ii "vanam": abia asteptam sa mi se aseze unul pe nas sa il prind cu limba! Ha ha ha!...
...Ce ne-am face fara imaginatie?!
O cafea... mai bine un ceai fierbinte si cu multa lamaie.

am "visat" atat de real incat mi-au inghetat picioarele in bocanci!