te zaream transparent intre copacii muribunzi.
glasul toamnei timpurii imi sulfa frunzele cu-avant nebun
pe drumul pietruit si sufocat de fum.
calatorul grabit imi anunta fatal,
c-un semn pripit, plecarea spre banal.
am sa ma-ntorc ca si-altadata,
marturie sipetului de clipe.
voi duce cu mine nebunia toata
si fata-mbujorata ce culegea tulipe.
din neguri de-amintire ti-am facut buchet.
pe fiecare frunza moarta zace cate-un suflet.
esti la fel de stramt si de haotic,
gandul meu ascuns!
te-oi purta pe funduri de valize
si-n scurte poezii scalcite
ramase ingropate,
tot nescrise.
Subiect: plecare (Citit de 2704 ori)
