Singuratate, iubire si moarte...
"Muzafer"
Mi-am pierdut cu totul speranta,
De a fii vreodata fericit,
De a avea o iubita, un rost in viata,
De-a fii cu-adevarat iubit.
Mi-e teama ca in noptile plouate,
Voi cutreiera, singur, nefericit,
Strazile noroioase, si intunecate,
Fara vreo speranta de a fii iubit.
Ca un gunoi ce voi fii ajuns,
De ploaie adapost imi voi cauta,
Ca un rege-al suferintei de soarta uns,
Printre balti si noroaie voi sta.
Mi-e teama ca atunci imi voi dori,
Sa ma-nghita pamantul cel ud si rece,
Sa fiu inchis intr-un stramt sicriu,
Cufundat in pamantul este care doar vantul trece.