încerc să cânt un cântec de taină
învăţat de la scârţâitul unei balamale vechi
uşa se deschide doar pentru a ieşi din tine
în mijlocul meu stă un bătrân
scaunul e aproape rupt. clipa îi sprijină doar un picior
îşi piaptănă părul crescut din rărunchii aşteptării
şi se priveşte într-o ploscă de lacrimi
balamaua scârţâie a treia oară
cucoşul nu cântă
timpul stă şi îşi roade unghiile aruncându-ne resturi