Noaptea

[Zantiala]

Noaptea lina se pogoara,
Printre mii si mii de stele,
Lacrimi negre se coboara,
Printre vise- randunele.
Stau intins, cu gandu-mi rece,
Ametit de negre vise,
Ganditor - ca totul trece,
Doar soptirile nescrise,
Ramanand in inimi calde,
Rasunand in vechi adanc,
Prinse-n lacrimi de smaralde,
Care-n suiere se frang.
Ele stau, si vor ramane,
Prinse-n noaptea diminetii,
Ca soptirile pagane,
Pironite-n crucea vietii.
Nu vor trece, nu vor arde,
Nici in focul cel din urma,
Imi vor fi fluier si coarde,
Pentru ca sa cant la turma.
Voi canta la oi, si plaiuri,
Cantec trist si cant de dor,
Sa-mi rasune mii de naiuri !
De va fi ca eu sa mor,
Prins de soapta trecatoare,
Din noianul calator.
Sa-mi vii atunci, pe suier tainic,
Rasucind in suflet cheie,
Dragostei, suras navalnic,
Vis frumos de om-femeie.