Viata e nedreapta!

[inda]

" Viata e nedreapta!" afirmam cate odata.

Toti o facem, uneori cu frustrare, alteori cu patima sau cu resemnare.
"Eu sunt bun, nu meritam asta!" spunem uneori de parca viata ar fi o institutie care acorda premii de merit pentru buna purtare.
Si continuam sa ne comportam ca si cateii la sedintele de dresaj, asteptand mereu recompensa pentru faptele noastre, facand mereu statistici cu ce-am facut / ce-am primit, fara sa observam ca viata ne-o facem noi, alergand prin hatisul intamplarilor si-al conjuncturilor ca printre niste jaloane.
Uneori le mai doboram si trebuie sa reluam cursa si atunci spunem "viata-i grea"... si mi se naste-n minte intrebarea "in comparatie cu ce?"

N-am gasit niciodata raspunsul, dar intrebarea m-a facut sa zambesc parsiv-inocent (parsiv cand era vorba de altii si inocent cand eram eu in discutie )

[Just]

 Eu am observat sa noi afirmam mai tot timpul "viata e nedreapta" si foarte rar (sau chiar niciodata) "noi suntem nedrepti cu viata".  Sunt atatia sinucigasi in cazul carora nimeni nu a spus "ce nedrepti au fost cu viata" ,poate chiar din contra.

 Aceasta nedreptate a vietii este rodul unor fapte nedrepte ale omului.Sunt situatii in care trebuia sa se comporte altfel ,intamplari in care nu trebuia sa se implice etc.
 Nu stiu daca viata e grea ,cert este ca sunt momente si momente.Unele in care trebuie sa lupti ca sa-ti iasa ceva bine (aici e vorba de greu) si altele in care pur si simplu stai si te bucuri de ce ai (aici este usor, dar nimeni nu se gandeste in clipa respectiva,ci doar cand da de greu).De aici ,comparatia intre cele doua eventual. Dar in general ,"viata-i grea"...poate daca o compari cu o viata anterioara (hehe!aici am glumit).

[inda]

Dar in general ,"viata-i grea"...poate daca o compari cu o viata anterioara (hehe!aici am glumit).

Asta cu viata anterioara, pentru ca adesea refuz sa cred ca senzatia de deja vu este doar o alterare a memoriei, ar trebui in principiu sa fie fix invers.
Ma gandesc ca din vietile prin care am trecut ar fi trebuit sa venim cu un bagaj de cunostinte (in subconstient, cel putin), considerand ca prin fiecare viata prin care am trecut, am trecut cu un scop. Acela de a invata ceva. Ca stam in fiecare viata doar cat sa invatam ceva si in momentul in care ne-am invatat bine lectia... nu mai avem la ce sa ramanem si plecam ...in urmatoarea...
Poate ca nu e asa, dar inca nu m-a contrazis nimeni. Nu ca cineva ar fi confirmat

[amelie]

Si continuam sa ne comportam ca si cateii la sedintele de dresaj, asteptand mereu recompensa pentru faptele noastre, facand mereu statistici cu ce-am facut / ce-am primit, fara sa observam ca viata ne-o facem noi, alergand prin hatisul intamplarilor si-al conjuncturilor ca printre niste jaloane.

ops!....sa inteleg ca eu nu-s un catzel? pentru ca eu nu astept sa-mi dea viata ceva...eu (din fericre sau din nefericire??  ) ma servesc singura din ceea ce-mi doresc. Nu astept sa ma pofteasca nimeni si mai ales sa-mi ofere. Cand imi doresc neaparat ceva...fac tot posibilul sa mi se implineasca visul.In cazul in care acel "ceva" mai depinde si de... altcineva decat de mine mi se pare normal ca sa fie si respectiva persoana de acord. Si daca este in ...asentimentul meu....URA! hai sa implinim visul impreuna! Nu stiu daca este gresit sau nu ceea ce fac eu, dar...mie mi-e bine! Poate ca sunt egoista...poata ca nu ma gandesc indeajuns si la ceilalti din jurul meu ,dar...e rau sa incerci sa fii cat de cat multumit si fericit in viata asta? sa nu te plangi la tot pasul ca viata a fost si este in continuare nedreapta cu tine?

[inda]

" Viata e nedreapta!" afirmam cate odata.
...si atunci spunem "viata-i grea"... si mi se naste-n minte intrebarea "in comparatie cu ce?"
N-am gasit niciodata raspunsul, dar intrebarea m-a facut sa zambesc parsiv-inocent (parsiv cand era vorba de altii si inocent cand eram eu in discutie )

As vrea sa-l vad pe cel care n-a afirmat asta niciodata intr-un moment de naduf!
Nu era vorba de o permanenta lamentare si nici de  "greseala" de a te bucura de ceva sau de a-ti lua singur.
Voiam sa spun ca viata e in general asa... ca justitia: oarba . Ca fiecare isi ia singur atat cat il tin puterile sau il duce mintea. Sau uneori cat il ajuta imprejurarile. E adevarat ca imprejurarile par uneori nedrepte dupa judecata noastra subiectiva si omeneasca, poate pentru ca ele tin de jocuri nestapanite de destinul nostru,

[Escu]

Oho..de cate ori am spus...si nu numai asta. Multe injuraturi, intrebari...dar toate astea dispar a doua zi. Cel putin la mine. Viata e frumoasa, daca reusim sa ne impacam cu noi in primul rand.
Viata e nedreapta pentru cei care nu au un acoperis deasupra capului, pentru cei care nu au ce manca maine.