Citeam undeva: "Eu m-am maritat cu El pentru ca doream sa ii fiu prietena, iubita si tovarasa de viata.
N-am intalnit nici o femeie care s-ar fi maritat pentru ca simtea dorinta sa fie nefericita. Fiecare din noi asteapta de la partener implinire si satisfactie. Dar pe masura ce trec anii, ceva se petrece totusi. Fat - Frumos incepe sa devina un broscoi raios, iar Cenusareasa - o sacaitoare. Legatura minunata poate deveni un chin zilnic. "
Majoritatea femeilor nefericite in casnicie, cu care am stat de vorba, sustin ca exista cam trei cauze.
Prima: sotul. "Daca ar fi mai tandru sau mai energic sau mai dispus sa ma ajute sau mai stiu eu cum, as fi si eu sotia care-i trebuie"
A doua: imprejurarile. "Daca as locui intr-o casa mai spatioasa, daca as avea bani mai multi, daca as avea un copil si nu mai multi, as putea fi sotie mai buna."
A treia: ea insasi. "Daca as fi altfel, frumoasa, zvelta, talentata, plina de succes, inteligenta, creatoare, atragatoare, atunci as fi sotia ideala."
Dar eu sunt doar eu.
"Mana care misca leaganul conduce lumea". Hm... Oare misiunea de sotie ideala si de mama consta numai din impaturirea prosoapelor pe care sotul le arunca mototolite, din intretinerea lenjeriei familiei sau din conducerea la timp a copiilor la gradinita sau scoala? Nu este cumva mult mai mult?
Incerc o varianta de raspuns: o sotie ideala este mai mult decat un ajutor. Este o tovarasa de viata care, odata ce si-a ales vocatia de sotie si de mama este hotarata si sa creasca in toate domeniile acestui rol si sa-si dea silinta sa-l indeplineasca la fel de bine ca si cum si-ar fi propus sa devina directoarea unei intreprinderi.
O sotie ideala cred ca inseamna, in esenta, functionarea la superlativ in toate domeniile casniciei. Exemple? - mamele noastre. Ele au fost sotii si mame ca tine si ca mine.
Ps: na, ca bagai din top, vorba lui Semiramis!
