Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe.
Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută şi în afara ei. Mulţi scriitori englezi sau americani, dar nu numai, şi-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciază că astăzi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la nivel de amatori şi scriu pentru ei înşişi. Mulţi s-au întrebat de ce această formă este atât de populară, atât în Japonia căt şi în afară, mai ales că, în încercarea de a compune o asemenea poezie în altă limbă decât japoneza, haiku îşi pierde definiţia - căci în această limbă şi doar aici, toate sunetele ce formeaza alfabetul au aceeaşi lungime, iar toate poemele haiku - implicit - sunt la fel de lungi, pastrând un ritm impus din timpuri străvechi. Însă arta modernă încearcă - se pare - să elimine aceste limite, aceste reguli, lasând liberă imaginaţia artistului, iar aceştia se concentrează asupra conţinutului, nu numărului de silabe. Se poate spune că poezia haiku are un punct forte: şi anume că exprimă atât de multe prin atât de puţine cuvinte.
Incercarile mele de haiku...
Tăcere.
Mintea framanta
faina gândurilor
din boabele timpului.
Descult
strivesc suspinele frunzelor
din morminte de lut.
Zambet.
Sireag de perle
la gatul sufletului.
Suspinul,
O lacrima cazuta
din ecoul durerii.
Amintiri.
Panze de paianjen
tesute in suflet.
Copilaria,
Larva de flutur
in cocon de vise...
Inger,
Arpi brodate
cu fir de credinta.
Melancolia
isi leagana plansul
in bratele uitarii,
Adio...
Felinar
agatat la usa sufletului,
Speranta!
Subiect: Haiku (Citit de 1962 ori)
