In the Mood for Love

[Lorelei]

Nu ştiu
când şi unde începem noi
dacă începem vreodată
undeva între târziul toamnei
şi linia întreruptă din palmă
în şirul lung de eve şi adami plictisiţi

Nu ştiu
dacă mai putem avea
tristeţile nedefinite în doi
prezentul timpului trecut
un acum din cioburi de ieri
răsfrânt în discuţii lungi la crepuscul
dacă te mai pot găsi în râsul
din seara cu bomboane de ciocolată
şi-n felul absent de-a mă ţine de mână

Nu ştiu
când şi unde mai există un anotimp
de paso doble desuet
un răstimp alb de umbră-a umbrei tale
de umbră-a umbrei noastre

Nu ştiu
cine şi când şi unde-a greşit
dacă a greşit cineva vreodată

spune-mi tu
mai există undeva în noi
vreun început
între atâtea sfârşituri?

[Mihai Dor]

din noi
încep ploile să
spele toate amintirile lumii
iar timpul ca o caracatiţă
stropeşte cu cerneală
în miile de lacrimi
ce le-am prins în palma unei
prea frumoase amintiri...

te-am căutat
prin tunelul în care-mi loveam aripile
întinse de dor
şi inima, ca un liliac aproape orb
zbura numai ascultând
râsul tău din seara
cu bomboane de ciocolată


am zburat şi prin
acel anotimp în care flăcările
unei  vechi iubiri,
dansau îmbrăţişându-se,
un tango....cu umbre duble...
luna zâmbea şi ea cu flăcări de dor...

sunt atâtea sfârşituri
la care nu am semnat
certificatul de naştere,
dar atâtea începuturi
în care şi răsăritul ne mai întreba
de teama unui plagiat....

 

[Lorelei]

Nu ştiu
când şi unde ne-am pierdut noi
dacă ne-am avut vreodată
în care galaxii ne-am risipit fără voie
şi fără ecou.

Nu ştiu
dacă se pot rescrie poveştile în doi
dacă ninsoarea
mai poate cădea în troiene
între genele noastre
răscolind amintiri
dacă ochii tăi mai împart lumea
în două anotimpuri.

Nu ştiu
când şi unde şi de ce am plecat
dacă am plecat vreodată
în lumea albastră
din orizontul altui tu
din pietricele de sticlă colorată.

Nu ştiu
dacă mai găsim în noi
începuturi târzii
de vacanţă boemă
şi clipa prezentă a unui alt dans
al mâinilor
şi-a atingerii
frumuseţii de Sus.


http://www.youtube.com/watch?v=ZWgNKDsonoQ

[Mihai Dor]

eu ştiu
că dragostea rămâne scrisă
acolo unde nu ai căutat
niciodată...

Sirius, e prima
care răsare,
râde în tăcere,
îţi face o cafea fără zahăr
şi rămâi aşa- un zâmbet în picioare....
steaua polară, îmi aducea corabia
de-atâtea ori rătăcită în oceane
de iubire fără ţărmuri...

mai ştiu,
algoritmii poveştii în doi,
acel binom
căruia nu i-am utilizat
formulele algebrice
ale unei iubiri ireductibile...

acum ştiu-simt-trăiesc
ca o izbucnire-a florilor de măr,
atingerea ta,
ca fierul încins uitat de ultima silabă
pe cuvântul pe care nu am ştiut
să ţi-l şoptesc....

[Lorelei]

Nu ştiu
câte cuvinte mai curg
între noi
şi câte mări
îşi mai întind plajele
somnoroase
trezind depărtări.

Nu ştiu
unde începe binomul poveştii în doi
dacă începe vreodată
şi-n care univers se-ntâlnesc
paralelele-n dans.

Nu ştiu de cuvântul
nu-i vânt...
rostit trezind apoi opusul lui
nu ştiu dacă suntem
eroi de hârtie
doborând mori de vânt.

Nu ştiu
dacă floarea de măr
zâmbeşte în gene întoarse
şi dacă te-ating cu ea pe obraz
de nu mă trezesc din greşeală
din vis.

[Mihai Dor]

Nu am ştiut
Că eternitatea se poate rupe
Precum o pâine întreagă
Şi împărţită
Fiecărui suflet curat

aşteptarea ta -
un infinit ca o ecuaţie
căreia de curând
i-am aflat necunoscutele...

naufragiat
pe insula dintre cuvinte
am aşteptat
într-o cumplită ploaie de „mâine ne vedem !”
ud leoarcă
nici lacrima nu se mai recunoaşte
pe chipul căruia i-ai smuls cu dinţii
zâmbetul

mi-l poţi înapoia, aşa, sfâşiat
dacă între timp NU TE-AI HRĂNIT CU EL...