Vin magii albi, deschid hotarul lunii

[saab]

Legaţi la ochi, încremeniţi de fugă
Şi mângâind cu degete uscate
Agonizante lumi paralizate,
Descătuşând cuvântul printr-o rugă;

Cu tigva sprijinind un colţ de glugă,
Striviţi de jurămintele călcate,
Ducând povara umbrei venerate,
Imperceptibil gust amar de slugă...

Vin magii albi, deschid hotarul lunii.
Rostogolit spre nefiinţă unde
Un hău înghite patima furtunii,

Ai vrea sa fugi, dar te supui minciunii.
Iar ei, ecou adânc ce te pătrunde
Se pierd în nopţile precum taciunii...

[viulian]

Nu stiu care a fost mesajul initial, dar ce am priceput eu, mi-a placut 
As fi vrut poate ceva mai mult dramatism la sfarsit, sa fie poate mai puternic contrastul intre viu cu sanse de libertate, sau mort, cu o sclipire pe moment.

M-a surprins deasemenea si strecurarea acelui 'imperceptibil gust amar de sluga' - ca o raie a constiinteni cumva, a indoielii de alegerea facuta, a temerii de trezire la realitate; gust de care ai vrea sa scapi dar nu se poate - din cauza de social, sau istorie personala, sau de nevoie de a te simti mai aparte decat ceilalti.

Fain, keep 'em coming

[Lady Allia]

frumos spus...trist spus...adevăr grăita-i, dar parcă prea crud mesajul... !