Cred ca genul asta de eternitate are doua resorturi interne: fie geniul, fie munca imensa si orgoliul nemasurat. Geniile nu au nevoie sa stie ca vor fi eterne, se nasc cu darul asta de a schimba omenirea, cumva SUNT eterne. Dar exista si cei orgoliosi si foarte muncitori (si da, si destepti sau talentati, dar nu genii), care ajung nemuritori in sensul asta. Eu cred totusi ca eternitatea o poti atinge uneori intr-o viata simpla, anonima, daca o traiesti frumos, daca stii sa te bucuri de lucrurile marunte, simple in frumusetea lor, un fel de eternitate in clipa.