Ne umplem de scame, covoare-n declin,
Calcati in picioare de puf sau de chin,
Croim cocoloase de glod intarit,
Le catapultam in primul venit!
Dar focul vapaia, ne arde de tot,
Si ne restaureaza un brat de robot,
Revenindu-ne-n fire cu fibre si sfori,
revenim ieri spre glod, azi spre nori...
Dar botul de huma paleste timid,
Se zguduie maine un ieri prea rigid,
Berbecul capos, artagos dar invins,
Isi ia ramas bun... si becul e stins...