Farame...de suflet!!!...

[un_gand]

A mai trecut un an,
fac bilantul cu ratiunea si sufletul ce-l am.
Tot ce conteaza este ca, ce-a fost am depasit
si am ramas cu ceea ce mi-am insusit...
"Cand in viata un „animal” intalnesti,
inveti regula junglei fara sa vrei si nu gresesti"

[un_gand]

Fiecare dintre noi am suferit din iubire! suportand ignoranta, repros, falsitate, minciuni, cuvinte jignitoare, insa putini sunt cei care si-au spus “eu la randul meu nu voi face asa”
Multi dintre noi am simtit cat de mult suntem dispusi sa facem din iubire...daruind suflet, viata, inima, timp, iubire; insa putini sunt cei care au cerut sinceritate...pentru ca este mult prea mult pentru zilele noastre, mult prea mult pentru cei care au doua vieti, doua femei si nici un suflet, mult prea mult pentru cei care nu ne impartasesc iubirea.
Vinovati suntem doar noi ca nu am pus capat inca de la primele deziluzii, inca de la primele minciuni care au aparut...dar nu fiti tristi, prin ceea ce am daruit, prin tot ceea ce am facut, suntem diferiti de restul “animalelor” din jur.

[un_gand]

Pot sa nu te mai vad, dar nu pot sa mi te scot din inima. Pot sa nu te mai ating, dar nu pot sa mi te scot din minte. Poate nu mai insemn nimic pentru tine, dar tu vei fi intotdeauna special pentru mine.

[un_gand]

Atunci cand esti trist, suparat, melancolic, confuz, te doare ceva, te apasa un dor nebun, doresti sa plangi pe umarul cuiva sau sa iti descarci fericirea din suflet undeva, cel mai bun antidot este sa-ti reamintesti cat de ranit ai fost si sa-ti repeti ca  tu esti ceea ce, tu faci din tine insuti.

[un_gand]

Mi-am pus aceasta intrebare de multe ori, aproape de fiecare data cand eram incercata de ispita deznadejdii.
"Oare Dumnezeu nu vede cata nevoie am de ajutorul Sau?!
De ce rugaciunile mele raman fara raspuns?!
De ce unii aprind candela in casa si in suflet poarta intunericul minciunii si ipocriziei?!"
Am aflat raspunsul:
Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de...rabdare!!

[Un calator]

   " Intr-o zi un profesor pune in fata elevilor un borcan mare, gol si incepe sa il umple cu pietre. Adauga una cate una, pana cand ultima piatra ajunge la gura borcanului apoi ii intreaba pe elevi:
    - Ce credeti, e plin borcanul acesta?
    Toata lumea raspunde: DA!
    Profesorul se apleaca si scoate de sub catedra o galeata cu pietris si incepe sa adauge pietrisul in borcan, acesta rostogolindu-se printre pietre, pana cand pietrisul ajunge la gura borcanului.
    - Ei, ce spuneti? Este plin borcanul?
    Elevii tac nemaifiind atat de siguri ce sa raspunda.
    Profesorul se apleaca din nou sub catedra si scoate o tava cu nisip. Umple borcanul cu nisip, acesta strecurandu-se printre pietre si pietris, apoi il niveleaza bine si pune obisnuita intrebare insa nimeni nu raspunde, asteptand curiosi continuarea.
    Profesorul se apleaca iar sub catedra de unde scoate o carafa cu apa. O toarna peste nisip, pietre si pietricele pana nu mai incape nimic. Morala este ca pietrele reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.
  Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza : serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor la care nu va ganditi dar sunt la fel de importante.
Daca veti incepe cu nisipul, a continuat el, nu veti mai avea unde sa puneti pietrele si pietricelele.
 La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.
  Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de lucrurile cu adevarat importante, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar timp risipit.”

 Din pacate nu stiu autorul acestei povestioare pline de morala, dar ma gandesc ca viata trebuie traita asa cum ne este data si  sa consideram ca tot ceea ce ne este dat este pentru a invata ceva si a ne cunoaste limitele. Sa incercam atat cat putem, sa ne lasam sufletul liber in cautarea unei inimi langa care sa zambim si sa iubim, sa pretuim tot ceea ce avem pentru a putea gasi farama noastra de suflet. Sa ne bucuram mai mult de tot ceea ce avem si poate ca intr-o zi vom putea zambii soarelui multumind pentru toata bucuria din viata noastra. Si scumpa prietena, Dumnezeu te-a facut pe tine minunata si atunci cand vei afla cat esti de deosebita si cat de mult poti sa oferi, atunci vei fi constienta ca cel ce a fost , a fost doar o farama de iubire din iubirea pe care o meriti. Doar ti-a aratat drumul pe care sa-l urmezi invatandu-te primii pasi, sa iubesti..., mai departe trebuie sa cauti si sa-l gasesti pe cel ce ti-l doresti alaturi. Lasa-te iubita.

[un_gand]

Am invatat un lucru...nu conteaza sufletul, bunatatea, daruirea, frumusetea; ceea ce conteaza este doar norocul la om; Fericirea o aflam in lucru marunte, insa nu e fericirea care lumineaza sufletul.
Cu toate ca marea sufletului meu este inca agitata... incet, incet reapare soarele la orizontul vietii mele.
Doamne!!....am rezistat furtunii ca un pescarus!!! pescarus voi fi o eternitate.

[Un calator]

Te-ai intrebat vreodata daca toata fuga asta nebuna pe care o facem cu totii, nu este o fuga de noi insine? Poate ca Dumnezeu ne aduce in cale oameni, evenimente, trairi si ne arata o cale pe care trebuie sa o urmam. Stii? Acum ceva timp spuneam ca soarta ne-o facem cu mana noastra, dar vezi tu !..., soarta si El mi-au aratat ca Incurcate sunt Caile Domnului si nici atunci cand spui ca toata lumea este a ta, defapt tot ce ai esti tu. Mi-a aratat sa vad semnele din calea mea, sa inteleg natura umana si sa-nvat sa visez, sa-mi doresc, sa sper. A fost o vreme cand ma ascundeam, de oameni, cand nu aveam incredere in nimeni si ma inchideam in mine. Dar a aparut cineva care era mult mai aproape decat credeam ca poate fi si m-a invatat sa spun " te iubesc" nu doar cu vorba si cu sufletul, cu inima, cu tot ce ascund inauntrul meu. M-a invatat sa ii fiu alaturi cu tot ce exista in mine si pentru toate cele care au fost si poate vor urma nu pot decat sa multumesc. Acum tot ce a ramas, sunt amintiri, clipe de vis traite..., un calator. Imi place sa cred ca rostul meu aici este sa las ceva frumos in urma, sa hoinaresc prin gandurile voastre, sa poposesc pentru cateva clipe in inima voastra si sa va arat cat de frumos este sa zambesti cu inima, sa-ti doresti mai mult si sa incerci sa crezi in soarta ta..., iar apoi sa plec asa cum am venit, un trecator pierdut in noapte. Tu pescarusule..., nu uita sa zbori acolo unde inima te cheama si asculta-i cantul pentru ca si ea isi doreste sa fie fericita.