Uneori bucuria unei raze de soare
Ce poposeste in privirea noastra,
Ne aminteste ca si o floare
Este frumoasa si cand o pui in glastra.
La fel si sufletul ce-i impietrit
De atata dor si de tristete
Ne aminteste..., ca am iubit
Cu inima, cu gandul si blandete.
Un zambet ce apare pe un chip,
O lacrima ce curge lin pe un obraz.
Ne arata drumul spre un vis trait
Si ne indeamna, sa-i oferim ragaz.
Si-n rugaciune si mereu zambind
Sa nu-ncetam sa mai visam
Ca vom gasi si doar iubind
Durerea ce-o avem o s-o uitam.
As vrea ca tu mereu
Sa fi zambind si tu sa crezi
Ca-n lumea asta, e un tu si-un eu
Ce crede cu tarie, ca oricat ar fi greu
Nu e un vis si drumul sa-l urmezi.
Toate au un rost si toate vor fi intelese doar cu timpul.
"Vreau sa te rog din tot sufletul meu, sa ai rabdare cu toate indoielile inimii tale si sa incerci sa iubesti intrebarile in sine ca pe niste camari incuiate  sau ca pe niste carti scrise intr-o limba necunoascuta. Nu starni raspunsuri ce nu ti se pot da, pentru ca nu le-ai intelege. Si, de fapt, trebuie doar sa traiesti viata asa cum vine. Lasa intrebarile. Poate astfel, incetul cu incetul, fara a-ti da seama, candva, intr-o buna zi, vei trai printre acele raspunsuri." Rainer Maria Rilke (1875 - 1926)