Se-aud ecouri de la han
Cand soarele incet apune
Am fost acolo dar in van,
Nu-i nimeni, dupa cum se spune,
Doar in pridvor, dupa-un ghiveci,
Se-ntinde lenes un motan
Privindu-te cum vii si treci
Pe langa poarta de la han.
Apoi tresare deodata
Cu ochii mari, rotunzi ca mura
Atent pandind prin curtea toata
De parca ar fi strigat : ura,
De azi adio vrabii, frate,
Si soareci de prin vechi cotloane
Ca de prin tari indepartate
Hangita da azi sa se-ntoarne
De prin straini venind taman
Pe cand muream de foame, iata,
Pastrama pentr-un biet motan
Aduce ea felii taiata,
Impachetata-n servetel
Sa nu razbata-al ei parfurm
Sa-l zgariu iarasi pe catel
Si sa-i mananc cina si-acum !
Dar s-a-ntamplat ca alta data,
Hangita iar nu s-a oprit
Doar a trecut, incet, distrata
Cu cainele ei mult iubit .
Cuvinte : drum, amarnic, ascuns, scanteie, pacat