"Nu pot evita neplacerile batranetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca ma tinut pana aproape la nouazeci de ani. Insa batranii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cand ma gandesc la suferintele batranetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi." Petre Tutea.
M-a pus pe ganduri aceasta cugetare a lui Petre Tutea. Se poate numi aceasta "moarte la timp" o dovada a dragostei lui Dumnezeu? Se intampla adesea sa vedem oameni ce sufera cu saptamanile ,lunile pana momentul "trecerii" si oameni ce mor subit fara macar sa realizeze ,fara macar sa simta durere. Sa spunem deci ca este o dovada a dragostei ,dar ma gandesc si nu-mi place la faptul ca sunt oameni ce se nasc sa triasca o viata de suferinta -cei infestati cu Hiv si multe alte cazuri. Oare aceasta viata -asteptare a momentului eliberarii este vreun semn al lui Dumnezeu ?
Subiect: Momentul mortii (Citit de 3142 ori)