voi ati murit vreodata...?

[Lady Allia]

Da!
Am murit de multe ori putin cate putin...am simtit acest sentiment cum m-a cuprins ca o manusa rece si infioratoare...am simtit cum nu mai aveam puterea de a merge...nu gaseam calea de a ma ridica...nu vedeam lumina de la capatul durerii, dar cu toate acestea nu am lasat nici ura, nici durerea, nici viata sa ma ingroape nici o clipa!
Insa stiti ce este interesant? Cum gasesc oamenii mereu timp sa isi planga nefericirea, sa il blameze pe D-zeu pentru orice nereusita sau nefericire, cum ne gasim timp sa uram..., sa facem rau, dar...cand e vorba de a iubi, de a aduce fericire, de a multumi lui D-zeu pentru tot, de a ne face fericiti...mereu suntem prea ocupati!
Poti muri de multe ori in viata..., dar atunci cand deschizi din nou ochii invata sa respiri viata si sa vezi ca a trai inseamna mult mai mult decat a respira...cum zicea si Pablo Neruda in mesajul scris de lorelei:
"Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca  " a fi viu " cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira."

[Strumfita]

    Sufletul meu e ca o cutiuta de ciocolata .. in fiecare zi ... cineva rupe din ciocolata aceea cate o bucatica .. mai e putin din ciocolata .. mai e putin pana nu va mai ramane nimic ..
    Sufletul meu moare in fiecare zi ,,, putin cate putin .. cu cat ramane mai putina "ciocolata" cu atat doare mai mult .. sufletelul meu se stinge .. incet .. incet .. pana va mai ramane doar un cub de ghiata .. 

[Lady Allia]

important este draga mea ca ultima bucatica de ciocolata din sufletul tau sa o guste cineva care sa stie sa guste frumusetea adevarata...care sa stie sa aduca din nou flori pe tamplele tale gingase si atat de ingandurate si triate...care sa stie sa reaprinda farul de luminite in privirile tale..., iar atunci cand va saruta "ultima bucatica"...sa stie sa iti dea inapoi toata ciocolata sa o impartiti numai voi...
zambeste draga mea ingeras....caci cel mai frumos zambet este cel al unui suflet candid...zambeste ca sa vada lumea cum poate straluci un inager...

[Strumfita]

   daca e sa vina .. ar trebui sa se grabeasca pentru ca timpul nu sta in loc .. lumea e rea .. iar eu .. eu nici macar nu ma mai consider un ingeras 

[digitty]

NU!
Nu am murit niciodata!stiti de ce?pentru ca niciodata in viata mea nu am renuntat la speranta!mereu mi-am dorit sa ies cumva din abisul in care ma aflam si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute.
Unora li se pare atat de greu sa nu renunte la speranta incat nu le vine sa creada cand ma vad pe mine.Poate fi mai rau...si tocmai de aceea fi multumit ca nu ai patit decat atat.
Poti fi de multe ori aproape de moarte in viata...dar rareori se intampla sa mori cu adevarat.Sa ramai fara pic de sentiment,fara suflare,fara tot ce ai,sa simti cum te stingi...
Am simtit o singura data ca luminita din sufletul meu (speranta) se micsoreaza...aproape ca nu mai era...dar atunci mi-am zis: "Viata nu se termina aici!!s-a intamplat!a fost!nu mai pot da timpul inapoi!trebuie sa accept si stiu ca fericirea isi va arata si alte fete decat cea pe care mi-o doresc acum!"

Sad}Angel{,lasand la o parte ca mi-ai lasat gura apa cu ciocolata ta.. de ce nu gasesti pe cineva care sa iti daruiasca ciocolata si sa-ti topeasca gheata din suflet?de ce sa se grabeasca?mai bine mai tarziu decat niciodata...si u ai toata viata inainte..

[Strumfita]

      Ai dreptate trinitty .. asa am gandit si eu multa vreme .. dar nu mai pot pentru ce? trebuie sa fac multe lucruri pe care defapt nu doresc sa le fac .. dar totusi le fac pentru a nu face lumea din jurul meu sa sufere. Dar problema e ca sufar eu 
      Am impresia ca aceea persoana nu va veni niciodata .. nu pentru mine .. poate nu merit . 
      Te pup.

[digitty]

Daca cei pe care ii protejezi (sa zic asa) te fac sa sufere,atunci nu merita prietenia ta,nici macar atentia ta. Sunt atatia care te pretuiesc si care la randul lor nu ar face nimic care sa te raneasca.Poate tu nici nu sti de ei macar.

Ai impresia dar speranta nu ar trebui sa moara niciodata!

   poate ar trebui sa devi  Happy}Angel{ si sa nu mai fi asa Sad.. 

[ONLY DESIRE]

La fel ca si trinitty,nici eu nu am murit niciodata pentru ca nu am incetat sa sper..e posibil ca si varsta sa aiba un rol foarte important,pentru ca am toata viata inainte si tot timpul din lume sa cad,sa ma ridic,sa cad,iar sa ma ridic pana cand voi invata sa merg cu adevarat.Intotdeauna am considerat ca nimic in viata nu este intamplator si ca ce nu ne omoara ne face mai puternici.Sunt o luptatoare si principalul meu rival e viata...iar secundul sunt chiar eu.pe mine imi e cel mai greu sa ma inving uneori...dar mereu gasesc puterea sa o iau de la capat.De curand am fost pe punctul de a ceda o lupta chiar inainte de a avea loc...dar cineva m-a convins ca e important sa lupt in continuare,sa nu ma dau batuta,sa redevin ceea ce am fost odata:o luptatoare.Asadar....nu am murit niciodata;probabil ca o voi face pentru prima oara cand imi vor muri parintii(Doamne fereste).....

[charlie]

stiti cum se spune....

          speranta moare ultima

.... dar moare

[furia ingerului]

Imi citesc cuvintele vechi de aproape de doi ani...
Nu s-a schimbat decat departarea de data nasterii si apropierea de cea a mortii.
Cand am deschis acest post eram singur...acum am pe cineva care-mi aduce aminte zi de zi ca viata trebuie incercat a fi traita. Pe de alta parte ma gandesc la mama mea si la nedreptatea diabolica a divinului de a mi-o lua de langa mine atunci cand aveam cea mai mare nevoie de ea...in viata asta.
As putea fi intrebat daca-L mai urasc...Il scriu cu majuscule, ii spun uneori "Inger, ingerasul meu" si ard ceva ceara pentru El. In rest...in rest.
Ce inseamna drama unui om in fata dramei intregii omeniri? Nimic. Doar ca pentru acel om drama lui ESTE drama intregii omeniri care vrea sa inteleaga de ce prezenta lui Dumnezeu printre noi este doar la nivelul Scripturilor si uneori la cel al fanaticelor inchipuiri ale iltalnirii cu El.
Eu m-am intalnit cu El. M-a gasit linistit si m-a lasat turbat. M-a gasit cu zambet tanar si mi-a pus riduri pe tampla...
M-am intalnit...nu e cum il stiti voi.

[sunshine]

 Drama unui om este cea mai mare fata de drama intregii omeniri. Un om sufera singur . Omenirea sufera in multime, nu observa nimeni .Pe cand, ridurile lasate de drama din viata ta sunt ale tale, le simti, le vezi si numai tu stii cand au fost facute , fiecare in parte. Sarut sufletul ce este langa tine si care te ajuta sa mergi mai departe. Iti respect sentimentele si nu pot decat sa ma gandesc ca si eu am o mama si sa plang pt ziua cand nu va mai fi langa mine.

[furia ingerului]

Multumesc sunset.
Multumesc.
Uneori nu mi-e clar de ce nu pot scrie "Il Ursc" altfel incat sa arat exact ce simt: ura, respect, nebunie, iertare, singuratate, teama, iarasi nebunie si peste toate urlet.

[cv]

citesc abia acum ce ai scris atunci... plec ochii si tac... rar, f.rar plang si... stiu ca libertatea mea e mica... nu urasc... nu urasc, nu ma pot revolta... nu pot gasii vina... ar insemna sa definesc

[furia ingerului]

1zi, sa simti turbarea prin cuvintele unui om o data poate fi greu...sa o simta acela aproape zi di zi inseamna sa se uite la cuvinte si sa le intrebe: "De ce nu puteti sa exprimati ce simt?" Iar ele sa zica:" Suntem Cuvantul...nu putem huli impotriva Noastra".
E peste tot...n-am cum sa-i stirbesc nimic din ce are. El a putut in schimb sa scuipe pe obrazul care mai tarziu se crapa de lacrimi.
E tare greu sa inveti sa plangi...

[cv]

amendamentul... e diferenta intre a "simti turbarea prin cuvintele unui om" si a resimti tulburarea... precizare doar spre intelegere celor scrise de mine.

e greu sa inveti sa plangi... e greu sa uiti sa plangi... nici nu mai stiu daca eu am preferat tacerea