A nu spune

[Escu]

Unii oameni prefera sa taca, in relatii sau in viata de zi cu zi. Isi pastreaza gandurile numai pentru ei, devenind astfel egoisti cu cei pe care ii au langa ei. Ce inseamna aceasta tacere si de unde vine ea pentru cel care tace? Dar pentru cel care asista la tacerea celuilalt? Este o alegere sau o constrangere?
Este considerata tacerea o parte rea din noi, pe care o pastram pentru cei dragi/apropiati? Este o izolare?
Astept cu interes parerile voastre.

[Semiramis]

aşa cum nu putem fi toţi la fel, este normal să existe oameni interiorizaţi care nu pot da glas sentimentelor, de orice fel. şi astfel, au reacţii capitale în anumite momente ale vieţii care ne lasă pe toţi uimiţi.

[inda]

Cand apare tacerea intr-o relatie inseamna ca ceva acolo s-a rupt sau cel putin a aparut o fisura.
Tacerile sunt de multe feluri, insa banuiesc ca nu despre tacerile in doi ai intrebat, despre tacerile acelea abundand de trairi care nu pot fi spuse prin cuvinte, despre tacerile care absorb preaplinul comunicarii.
Presupun ca era vorba despre intrebarile fara raspuns. "De ce taci?" Iar celalat raspunde cu o alta tacere vinovata pentru ca nu vrea sa raneasca si nu poate spune de ce si atunci tacerea devine alegere si constrangere totodata. Pentru ca iubesti si nu vrei sa ranesti, taci, iar tacand ranesti, si te invarti acolo ca intr-un carusel al zadarniciei si al neputintei.
Egoismul nu-l vad nicaieri, decat daca e o tacere premeditata, iar asta este cu totul altceva.
Tacerile spun mai mult decat cuvintele asa ca orice as spune despre ele poate fi infirmat atat de usor, asa ca ma retrag in tacere !

[Switty]

Cateodata, e nevoie doar de un mic imbold, o incurajare..si tacerea se rupe, cuvintele se rostesc; fie ca se materializeaza sub forma unui subiect deschis discutiilor generale ( am gresit? ), fie altfel..
In general, atunci cand pastrezi ceva doar pentru tine,(chiar si gandurile, temerile) se poate considera o forma de egoism - altfel decat " da-mi si mie../ nu-ti dau, e al meu". Comunicarea este de baza in orice relatie. Poate nu reusim si nu e cazul mereu sa ne "descarcam sufletul" celui de langa noi, insa o atitudine de izolare repetata nu cred ca ajuta nici pe cel ce alege tacerea( norii se aduna si apasa greu la un moment dat), nici pe partener care - din grija si iubire - se intreaba de ce?
Oare nu e si asta parte din a fi impreuna? A asculta, a fi ascultat, a impartasi, a te sfatui?
E poate doar o trasatura de caracter preferinta de a-ti pastra gandurile, insa pentru cat timp, fata de cine si cate din ele - e o alegere.
Un cuvant nerostit lasa o intrebare orfana.

[Emma]

Asa cum si inda a spus, atunci cand o relatie incepe sa taca..inseamna ca acolo e o problema intre cei doi. Pentru ca dragostea in sinea ei presupune o comunicare...la nivel inalt  adica dincolo de cuvinte...ori, cand aceasta se rupe...cei doi pierd legatura si drumurile lor de desprind. Aceasta tacere inseamna: Nemultumire, Neimplinire...
Cel care asista la tacerea celuilalt...are doua variante: rupe tacerea...sau ramane indiferent(ori ptr ca nu-i pasa ori pentru ca nu stie cum). Depinde foarte mult de trasaturile temperamentale ale fiecarui participant in relatie, adica daca cel care tace este introvertit sau extrovertit. Pentru o persoana introvertita este o alegere iar pentru una extrovertita este o constrangere.

"Tacerea e de aur" spune o vorba din batrani...da, in anumite cazuri se accepta pentru ca, din pacate, cu cat vorbim mai mult cu atat exista riscul mai mare sa intram in polemici cu ceilalti sau chiar sa dezvaluim lucruri care poate ar trebui pastrate doar pentru noi.

De asemenea, din pacate, oamenii judeca. Si o fac uneori din nestiinta. Problema nu e asta, pentru ca, sa ai o parere despre un om, fie ea buna sau rea, nu e ceva rau dar oamenii nu stiu sa se opreasca atunci cand se pornesc sa judece. De parca judecata lor ar fi cea corecta..singura de pe lumea asta. Si atunci drept consecinta, unii oameni se feresc sa vorbeasca despre ei, sa se deschida in fata celorlalti temandu-se de aceasta judecata.

Tendinta din zilele noastre e fiecare pentru el...nu stiu daca din egoism sau nu, dar nici timpul nu iti mai permite sa mai iesi la o sueta cu prietenii mai vechi (ce odinioara ti-au fost apropiati). Astazi, cel mai frecvent conjuctura este cea cere ne reuneste si interesele si apoi...si prieteniile..ca daca tot stam 8 h la munca impreuna hai sa ne si imprietenim..e mai comod. Si astfel neglijam alte relatii si suntem neglijati la randul nostru, chiar daca poate tanjim dupa acea persoana si ne e dor sa mai petrecem astfel de momente impreuna...

[Sonrisa]

Tacerea vine ca o modalitate de adaptare la mediu.
Poti sa taci pentru ca ii auzi pe ceilalti ca au alta opinie despre lume, viata etc si stii (pentru ca ai mai incercat deja cu acei oameni) ca opinia ta va fi considerata "nerealista" ori "exagerata" ori stiu mai stiu eu cum, deci "netacerea" ta nu ar duce la vreun progres al omenirii.
Poti sa taci pentru ca un eveniment anterior, un secret ce ti-a fost destainuit (cu rugamintea de a nu fi divulgat), o informatie (care nu iti apartine, si pe care nu o poti destainui) te-au pus pe ganduri.
Poti sa taci si atunci cand ai nevoie sa iei o decizie importanta (si stii ca este exclusiv responsabilitatea ta, oricate persoane binevoitoare ar dori sa te sfatuiasca), pentru ca e de preferat sa te obisnuiesti sa alegi singur (fiindca intr-o zi este posibil sa nu fie nimeni prin preajma caruia sa-i ceri o a doua opinie).
Poti sa taci atunci cand ti-ai format o parere despre cineva, dar bunele maniere nu iti permit sa-i spui ce gandesti despre acea persoana (fara a insemna ca esti prefacut, ci doar ca parerea ta nu ar muta muntii din loc sau ar educa o persoana needucata).
Poti sa taci deoarece a duce vorba mai departe va produce mai mult rau decat bine.

Poate fi vorba si de un egoism, acela de a nu-ti consuma "ideile" cu oricine, cu persoane care nu ti le inteleg pur si simplu pentru ca au o alta perspectiva de a vedea situatiile.
Ori de a nu spune cuvinte ce nu mai pot fi luate inapoi.

[Escu]

Relatiile de lunga durata au nevoie de aceste taceri de calitate, marturie a placerii intime de a trai propriile senzatii, simtind in acelasi timp aprobarea (in sensul armonios al termenului) celuilalt.
Acest echilibru delicat pare uneori dificil de gasit. Mult prea adesea prezenta celuilalt, privirea lui - chiar daca el nu ma priveste - capata o o importanta care dauneaza relatiei mele cu mine insumi.Sa fii mai constient de prezenta celuilalt decat de sine…
A nu spune porneste si din aceasta capacitate de izolare spirituala, din inclinatia catre scufundare intr-o lume secreta si proprie si din comuniunea intr-o tacare deplina

[inda]

Tacerile sunt de multe feluri, insa banuiesc ca nu despre tacerile in doi ai intrebat, despre tacerile acelea abundand de trairi care nu pot fi spuse prin cuvinte, despre tacerile care absorb preaplinul comunicarii.
Presupun ca era vorba despre intrebarile fara raspuns.

Relatiile de lunga durata au nevoie de aceste taceri de calitate, marturie a placerii intime de a trai propriile senzatii, simtind in acelasi timp aprobarea (in sensul armonios al termenului) celuilalt.

Eu vorbeam despre alte taceri, despre acelea in care nu mai este nimic de spus, sau tot ce-am spune n-ar face decat sa raneasca, poate pentru ca acestea apar mai des decat celelalte, ne este mai usor sa vorbim despre ele.
Dar ma intreb, oare in "tacerile de calitate" nu asteptam decat aprobarea celuilalt, nu asteptam sa rezoneze impreuna cu noi in acea tacere, sa taca si sa simta deopotriva?
Pot sa accept tacerea ta iar ea sa nu-mi spuna nimic, sa nu o simt, sa nu stiu ce e in tacerea aceea. Nu cred ca e de ajuns doar acceptarea, trebuie sa fie mai mult de atat !
(scuze pentru exprimarea la persoana intai, insa asa este mai relevant)

[liviu]

.. Ce inseamna aceasta tacere si de unde vine ea .. Astept cu interes parerile voastre.

Este interesant de observat ca tacerea este o manifestare expresiva careia ii corespund mai multe cauze (un exp.: tac din cauza ca ma simt intimidat), dar si o diversitate de scopuri (un exp.: pastrez tacerea cu scopul de a-i asculta atent pe ceilalti)

Totodata, tacerea este o forma de comunicare.. De exp., prin tacere as putea sa transmit un mesaj, sa zicem, pasiv-agresiv (chiar incarcat de ostilitate!), celuilalt, dar am putea sa ne exprimam foarte bine si acordul nostru tacit, sau chiar sa impartasim (tot prin tacere) un anumit sentiment.. foarte intim si greu de exprimat in cuvinte..

Cheia descifrarii tacerii o reprezinta limbajul trupului (gesturile si mimica) ce o insoteste intotdeauna.. Astfel ca, observand felul cum tace cineva, putem intelege cauza si/sau scopul respectivei taceri!

Incolo.., am putea spune ca vorbitul are timpul sau, si tacerea timpul ei! 

[silentshadow]

.. Ce inseamna aceasta tacere si de unde vine ea .. Astept cu interes parerile voastre.

Este interesant de observat ca tacerea este o manifestare expresiva careia ii corespund mai multe cauze (un exp.: tac din cauza ca ma simt intimidat), dar si o diversitate de scopuri (un exp.: pastrez tacerea cu scopul de a-i asculta atent pe ceilalti)

Totodata, tacerea este o forma de comunicare.. De exp., prin tacere as putea sa transmit un mesaj, sa zicem, pasiv-agresiv (chiar incarcat de ostilitate!), celuilalt, dar am putea sa ne exprimam foarte bine si acordul nostru tacit, sau chiar sa impartasim (tot prin tacere) un anumit sentiment.. foarte intim si greu de exprimat in cuvinte..

Cheia descifrarii tacerii o reprezinta limbajul trupului (gesturile si mimica) ce o insoteste intotdeauna.. Astfel ca, observand felul cum tace cineva, putem intelege cauza si/sau scopul respectivei taceri!

Incolo.., am putea spune ca vorbitul are timpul sau, si tacerea timpul ei! 

Iata, explicata foarte corect, tacerea, ca fiind o atitudine vis-à-vis de a o anumita situatie sau persoana. Ar trebui mentionat ca asa zisele persoane tacute pot fi si surprinzator de exuberante in alte imprejurari.

[Miss M.]

Depinde ... sunt momente cand tacerea poate spune mai mult decat 1000 de cuvinte , cand privirile vorbesc de la sine , cand cuvintele pot risipi magia unor clipe insa in alte situatii tacerea poate lasa loc interpretarilor , tu taci si persoana de langa tine incearca sa intuiasca ceea ce gandesti vis-a-vis de un subiect iar in felul acesta e foarte usor sa-si creeze o imagine gresita a lucrurilor in functie de gandurile si imaginile proprii ale realitatii . Se intampla frecvent sa regretam cuvinte pe care le-am spus sau nu la un moment dat , depinde de oameni si de imprejurari ... personal , sunt genul de om caruia ii sta in fire sa-si comunice parerile , sentimentele , ceea ce nu cred ca este intotdeauna un avantaj , mi s-a intamplat de multe ori , gandindu-ma inapoi , sa regret ca n-am tacut intr-un anumit moment . E o mare arta sa stii cand sa taci si cand e cazul sa vorbesti !

[liviu]

.. genul de om caruia ii sta in fire sa-si comunice parerile , sentimentele ..nu cred ca este intotdeauna un avantaj ..

Intr-adevar, depinde si aici.., atat de persoanele carora ne adresam, dar si de context. De pilda, sunt persoane care nu pot "receptiona" decat ceea ce vor sa auda.. Ce poti face intr-o astfel de situatie..!?
Dar ca sa stim ca am facut, macar, ceea ce a depins de noi, am putea incerca sa ne incadram cat mai confortabil cu putinta (in functie de propria constiinta), undeva.., intre urmatoarele doua repere:
1. Autenticitate = sa nu trisezi; sa spui ceea ce crezi (ceea ce nu inseamna sa spui tot ceea ce crezi!)
si 2. falsitate/duplicitate = un adevar spus doar pe jumatate poate sa insemne minciuna!!! 

[Just]

Tacerea intr-o relatie nu este neaparat un gest de egoism .Depinde foarte mult de personalitatea fiecaruia dintre noi .Unii oameni isi spun de zeci de ori pe zi "te iubesc" ,altii prefera sa taca si sa ofera in locului acestor zeci de cuvinte imbratisari calde (a se intelege ,cumva materializarea te iubesc-ului).

Depinde si de relatia dintre cei doi .Se ajunge in unele cazuri sa cunosti foarte bine persoana de langa tine si atunci ii vei intelege tacerile .Exista si comunicarea non-verbala , iar in relatiile stranse functioneaza .Fiind zi de zi impreuna vei intelege atunci cand tace de suparare , atunci cand tace pentru ca pune ceva la cale sau atunci cand tace pentru ca pur si simplu nu vrea sa distruga frumusetea unui moment .

Si ca sa mai extindem putin subiectul ,mai exista taceri in in relatiile parinti-copii ,nu neaparat egoiste sau care sa faca rau celor implicati .Tot de-a lungul anilor se ajunge la o comunicare mai profunda ,chiar si fara cuvinte .Nu e neaparat nevoie ca parintele sa certe copilul pentru un rau pe care l-a facut ,cateodata e suficient sa-l priveasca si va intelege ce se intampla ,deci tot de comunicare non -verbala discutam .

Mai sus m-am referit ,evident ,la relatiile care implica iubirea si cunoasterea reciproca . In afara cestor relatii ,tacerile pot fi interpretate ca izolare si nu sunt bine venite in cele mai multe cazuri .Cei din jur nu au de unde sa-ti ghiceasca gandurile ,sa-ti cunoasca nevoile sau pretentiile daca tu nu le numesti ,iar daca se vor comporta potrivnic dorintelor tale va trebui sa accepti si sa-ti asumi acest rezultat al propriului tau comportament .

[Escu]

"E bine sa spui tot ce gandesti, tot ce simti, sa nu minti si nici sa ascunzi, sa fii transparent fata de celalat."

Mi se pare o idee proasta! Cred ca fiecare are nevoie de o "gradina secreta", o intimitate in care sa se regaseasca. De cele mai multe ori se crede ca daca nu spui totul, minti, cel putin prin omisiune, si ca esti ipocrit.
Sa te dezvalui in intregime inseamna sa te porti ca si cum celalalt nu ar exista...

[silentshadow]

felul in care se tace depinde de fire. normal ca avem nevoie de un spatiu intim, care sa fie numai al nostru, personal. tacerea este interpretabila, insa, din afara. personal, m-am izbit de taceri foarte colorate! care erau semnificative sau pur si simplu erau "jucate", urmarind scopuri. as, chestii de manipulare... bleah! tacerile timiditatii... hmm, iar m-au amuzat (cand nu erau ale mele, of course ). cele orgolioase?  la faza asta ar trebui sa-mi pun, totusi, cenusa in cap, ca le tacui si eu de cateva ori! ) minunatele taceri ale "gradinii secrete interioare" sunt cele mai fumoase si nu implica neaparat starea de solitudine.