Povestea aceasta cu "hai sa ramanem prieteni!", mie mi se pare usor deplasata. Intr-adevar este civilizat sa se pastreze relatii cordiale intre cei doi, mai ales daca sunt copii la mijloc. Insa, prieteni ... hm, ma indoiesc!
Notiunea de prietenie implica aspecte mult mai profunde decat ne salutam, iesim impreuna sau ne facem confidente ... nu cred ca poti fi prieten cu cel/ cea de care tocmai ai divortat, ca sa ajungi la un divort inseamna ca ceva a scartait atat de rau incat numai putea fi reparat. Ori, prietenia inseamna in primul rand comunicare si puncte comune, ori cum le mai poti impartasi cu cineva cu care de fapt nu ai mai comunicat, devreme ce ai ales sa ai un drum separat in viata.
Cred ca este de fapt o nevoie subconstienta de a te agata de cel/cea cu care ai convietuit, cred ca atunci cand se spune "sa ramanem prieteni" ruptura nu s-a produs total.
In timp aceasta "prietenie" se va estompa, te eliberezi de tot ce te-a legat si odata intrat intr-un alt stil de viata nu te mai simti, hai sa zic legat, de un sentiment de prietenie cu persoana de care te-ai despartit.
Si credeti-ma va spun din experienta personala ... dupa 8 ani de casatorie, am divortat de comun acord de fostul sot, iar in prezent suntem doua persoane care daca se intalnesc pe strada se saluta, se intreaba de sanatate dar apoi fiecare isi vede de drumul sau ... si asta dupa ce am stabilit ca o sa ramanem prieteni atunci cand am hotarat ca este mai bine sa ne despartim.
Acum, apreciati si voi daca aceasta poate fi numita prietenie!
Va sarut, prietenii mei!
