NU CREZI CĂ EU SEMĂN CU TINE?

[George Ene]

Nu crezi că eu semăn cu tine?

De-asupra noastră
un singur nor pufos,
automodelându-şi cu grabire conturul
imens. O întreb: “Nu crezi că norul ăla 
seamănă cu mine?”

Înfipt în mijlocul câmpului,
ca un paznic, nemişcat,
un pom cu coroana imensă.
O întreb: “Nu crezi că pomul ăla
seamănă cu mine?”


Trecând pe lângă marea cascadă,
tumultuoasă şi tunătoare
sită imensă de lumină, o întreb:
“Nu crezi că şi cascada
seamănă cu mine?”

Şi pentru că ne-a prins înserarea
în dreptul unui cimitir,
o întreb, într-o doară:
“Nu crezi că înserarea şi cimitirul
seamănă cu mine?”

Dar pentru că toată ziua
nu scosese nici măcar un cuvânt,
m-a prins de piept,
m-a tras energic spre ea
şi m-a-ntrebat: “Nu crezi că eu
semăn cu tine?”