Râd cu tine

[Emma]

"Humour heals"

Râsul provoacă o stare de bine, creşte sistemul imunitar, alungă bolile, vindecă, face mai uşor procesul de învăţare,creşte vânzările (în cazul reclamelor care provoacă râsul), atrage mai mulţi prieteni.

Cât de important este acest aspect pentru voi? Poate constitui un criteriu după care să vă alegeţi partenerul? Adică în top 5 calităţi ale băiatului ideal, fata, de mică, alege: "să fie haios/să aibă simţul umorului". Oare şi băieţii îşi doresc la fel?
Fetelor le place să râdă, mai mult decât o fac în general, în prezenţa băieţilor atunci când se simt curtate.
Şi se pare (asta spune Allan Pease) că o fată îl vede mai frumos pe băiatul care o face să râdă. Deci are şi efecte halucinogene. 

(De la început, să stabilim că râsul este provocat doar în proporţie de 15% de glume. Restul este legat de socializare, de context, situaţii de comunicare.)

[Just]

Consider ca si rasul constituie o parte importanta din relatie tocmai datorita faptului ca este o manifestare sau exteriorizare a starii de bine ,a faptului ca suntem bucurosi in timpul petrecut impreuna . Faptul ca radem impreuna sau ca sa citez din titlul topicului ,"rad cu tine" reflecta o stare de buna dispozitie provenita nu neaparat din faptul ca ne spunem glume unul altuia ,ci din gesturi ,uneori chiar fara alt motiv decat fericirea sau dintr-o simpla expresie dragalasa a fetei .

Este important ,desigur, intr-o anumita masura ca rasul (sau buna dispozitie) sa fie parte din viata de cuplu pentru ca e dovada a faptului ca ne mergem bine ,ca suntem intr-o relatie sanatoasa care ne prieste si e tamaduitoare pentru suflet sau e un fel de iesire din stressul ,grijile ,preocuparile ,gandurile negative de zi cu zi.

Nu pot spune la modul general ca a avea simtul umorului constituie un criteriu de selectie a partenerului ,nici nu stiu daca avem criterii de selectie .Se intampla ,in cele mai multe cazuri ,ca atunci cand ne indragostim sa ne lasam toate idealurile sau planurile uitate in vreun colt intunecat al mintii si sa urmam calea inimii. Dar ceea ce cu siguranta pot afirma e ca atunci cand iti doresti sa cuceresti pe cineva rasul natural si nestingherit (a nu se intelege exagerat) va avea un efect placut asupra celuilalt . Deci majoritatea dintre noi,fetele stiu secretul caci :"Fetelor le place să râdă, mai mult decât o fac în general, în prezenţa băieţilor atunci când se simt curtate."

[Semiramis]

eu una consider râsul important. şi îl aplic pe unde pot. în viaţa de zi cu zi, acasa, la muncă sau în oraş
nu caut oamenii haioşi în mod special, dar dacă apar în jurul meu, îi apreciez. acum pe bune, uite, ni s-a stricat  desktopul. nu mai merge. ce sa facem acum? să stăm ca doi trişti pe langă el până s-o milostivi prietenul meu de mine şi să se ducă (bineînţeles că el trebuie să se ducă) să îl repare? sau la muncă...avem o problemă. ce să fac, să stau ca o murătură împreună cu colegii până se rezolvă problema? nu, fac haz de necaz. şi problema trece mai uşor. clar, există situaţii în care râsul n-are ce căuta. dar în general el e binevenit. ne face mai optimişti, mai fericiţi. o avea legătură cu eliberarea de endorfine?

[Iosif]

Psihologii si sociologii spun la fel, rasul face bine atat individului cat si grupului din care face parte. In procesul de cucerire destinde atmosfera, motiv pentru care, consider eu, ca persoanele care apeleaza la aceasta tehnica (a fi haios), au sanse mai mari de a lega prietenii noi si de ce nu, chiar relatii.
Este pacat ca ne deconectam de aceea stare. Inainte sa locuiesc cu prietena mea obisnuiam sa o fac sa rada des, atmosfera era mai destinsa si simteam aceea "pasiune" intr-un alt mod. Obisnuinta si cotidianul au intervenit insa si aceste stari au devenit tot mai rare. Nu este suficient (pentru relatiile interpersonale) sa radem la un film (comedie), este mult mai important ca declansarea starii sa vina de la unul (ambii) actori ai comunicarii.

[viulian]

Pe mine cam nimeni nu ma face sa rad si nici nu prea sunt pontos de felul meu (decat poate cinic cateodata).
Nu ca as fi posac, dar ma prind foarte repede de poante, de ceea ce urmeaza sa se zica, asa ca nu ma mai amuza la final.

Dar nu sunt de acord ca femeilor le plac tipii amuzanti. Daca era asa, Mister Universe era Danny DeVito si nu Schwarzenegger nu ? Eu cred ca daca femeia rade, e o dovada ca de fapt e deschisa catre tip, si tipul are 'sanse' cu ea. Si cand o femeie te place, rade cam din orice  kikikkiki

[sic]

Ha!  Ati vazut ce usor pot fi interpretate (intr-un anumit fel!) manifestarile noastre, ale femeilor, (asta apropo de topicul cu socializarea!)? 

[viulian]

Ai vrut sa spui: "ce usor pot fi citite manifestarile femeilor" nuuu ?

[Semiramis]

iulian, nu, nu le ştii pe toate. femeile pot râde şi din complezenţă.

[viulian]

  corect. Complezenta o simt, nu o stiu.

[George Ene]

Despre râs se poate vorbi la modul serios, dar şi… râzând.
Când vrei să câştigi atenţia cuiva, să nu fii văzut râzând.
Când vrei să comunici ceva serios, n-o fă râzând.
Când vrei ca cineva să ţi se alăture, adică să-i câştigi adeziunea, ca apoi să te urmeze, să nu râzi, că poţi fi catalogat drept neserios, şi pierzi.
Nu e bun nici “râsul lui Aias” (ca-n comedia bufă a lui Sofocle, numită chiar aşa, “Aias” – în care respectivul râdea ca prostul, ca lumea să râdă de râsul lui), după cum nu e bun nici “râsul mânzesc” (cum îşi numea C. Tănase propriu-l râs, ca tocmai din cauza lui să fie împuşcat de ruşi, în 1944, la “Cărăbuş”,  pe când recita versurile scheciului său de pomină în Epocă: “Davai ceasul şi moşia,/ Că aşa-i tovărăşia!”, ca apoi să râdă ca… Haplea. Ceea ce nu i-a plăcut unui “tovarăş sovietic”, încât a scos pistolul şi…pac! Tănase a amuţit cu râsu-i pe buze).
Să râzi cu măsură, discret, reţinut. (Cicero)
Să nu râzi zgomotos, că eşti caragios. (Anton Pann)
Să nu râzi de nenorocirea altuia, că-ţi pică pe cap (Chilon din Lacedemona, citat de Diogene Laertius)
Să spui adevărul râzând (“Ridentem dicere verum” – Horaţiu, “Satire”), mai ales când simţi că toată lumea te ascultă, te priveşte şi te aprobă. Atunci, da, să râzi vorbind şi să vorbeşti râzând (scria Aristotel în “Etica Nicomahică”; Nicomah numindu-se tătăl său, care i-ar mai fi spus: “Băiete, câştigi mai mult cu râsu’, decât cu plânsu’, ţine minte asta!” E de presupus că sfaturile tatălui au fost transmise de filosof învăţăcelului său Alexandru al Greciei, devenit apoi Alexandru cel Mare – Macedon).
…Dar despre râs putem vorbi până dimineaţă. Vă mai redau câteva perle din Marea Înţelepciune a Lumii:
- “Al lumii carnaval atâta-nşeală, / şi viaţa de atâtea măşti e plină, / încât cu râsul lacrima se-mbină, / şi-al veseliei hohot plânsu-l spală” (Juan Dios Peza – “A râde plângând”)   
- “Iubesc mai mult într-a iubitei / făptură, decât răsul ei… / blândeţea ce-o răspândeşte, / lumina ce-o adie-n jur…” (E. Ramirez Angel – “Iubesc mai mult într-a iubitei făptură”).
- “Tot mai târziu e ceasul… / Trec prin viaţă; râsul / vesel îmi e; însă / grabnic mi-e şi pasul, / Să nu mă fure râsul…” (M. Machado – “Portret”).
- “Sfătuieşte-i pe nebun şi pe beţiv, ca de bătrâni şi de bolnavi să nu rădă.” (Asadi Tusi)
- “Când în lume eşti mare prin nobleţea ta sufletească, să nu râzi de orice fleac, căci cobori în tină.” (Naser Khosrou)
- “Capul fără judecată –dovleac sec; buzele ce nu râd – crăpătură în perete.” (Saadi)
- “Zahărul îndulceşte gura, râsul linişteşte firea” (Giami)
- “Grădina e surâzătoare de la florile surâzătoare, după cum râsul este grădina înţelepţilor.” (Idem)
- "Mai bine să plângi decât să râzi când nu trebuie, fiindcă râsul tău va stârni bârfa”. (Tuti-Name, “Nopţile”)
- “Oamenii râd de neghiob şi neghiobul de oameni”. (Proverbe persane) Ş.a.m.d.

[amelie]

Zâmbetul este lumina omului. Numai la Electrica şi la om, este scumpă lumina !

[George Ene]

Aşa e, dragă Amelie!
Ai dreptate. Ar trebui să luăm aminte, să facem haz de necaz, în situaţia asta - cum că şi zâmbetul ne costă...
Numai că n-ar fi bine să ştie guvernanţii noştri de trebşoara asta, că te pomeneşti că ne vor pune TVA şi pe zâmbet.
Ar fi prea de tot, crede-mă!
Cu drag,

[Lorelei]

Revenind la topicul initial... da, cred ca rasul e foarte important in acel "top 5"  E foarte greu, daca nu imposibil, sa traiesti langa un om fara simtul umorului sau langa un om cu simtul umorului, insa mai mereu morocanos si ursuz. Eu sunt printre cei care rad mult si cu pofta. Si-mi place sa rad mai ales cu prietenii. Am prieteni cu un simt al umorului grozav. Rasul langa ei ma scoate din orice depresie!

Cred in ras ca forma de terapie. Cred in ras ca forma de mers mai departe (haz de necaz), cred chiar si in formele lui extreme, in rasul cinic sau sarcastic. Viata traita razand pare mai frumoasa, chiar daca nu e, ca asteptarea la o coada interminabila impreuna cu o persoana care ti-e tare draga... devine suportabila, uneori chiar frumoasa... uneori extrem de frumoasa.