Poarta-mi sabie de grija, capul sper sa mi-l acoperi,
Cu parate-acute scurte, vrejuri hade sa ciuntesti,
Peste tample sa veghezi, de aripi liliachii si de cozile furcate,
Nu-ti fa grija ca-mi strici freza, c-am chelit, conservator...
Am respins si sori si umbre reflectand tot, defensiv,
Devenind chiar prea curat, insa totusi cam pasiv...
Imi zambeste negru ingerul meu,
stirbit de croseele constiintei,
Precum circuitul sevei,
Din radacina-n frunze, Din frunze-n radacina, intr-un pom,
Vreau sa devin ce-am fost candva, sa redevin Om.
Multi au uitat ce-nseamna asta, pierduti intre existenta si necesitate,
Multi re-nvie cetati demult pierdute, in ploi de pucioasa,
Robesc mintile carnii, dau bir carnii pacat,
Dar omul, of... omul, o sa devina unicat.