Dau tarcoale de ceva vreme prin zona... Sa intru? Sa nu intru? Am citit cateva topicuri in ultima vreme si am descoperit oameni dincolo de cuvinte, frumosi, talentati, care stiu sa si zambeasca, sa si daruiasca, sa si gandeasca, sa simta si sa imparta din bucuria lor, dar si sa fie alaturi de cei care au nevoie de un sfat, de sustinere, de un gand sau un gest.
Pana la urma e normal sa fie asa pe un forum despre iubire, pe care ma bucur ca incep sa il descopar. Recunosc, uneori ma simt complexat si usor nelalocul meu citind pe aici. Dar nu e nimic nou fata de ce am simtit o gramada de vreme pana acum. Sunt o persoana retrasa, prozaica, fara talent, care nu prea mai stie sa mai viseze, dar care-si doreste sa invete s-o faca din nou. Usor sceptic, nu mai stiu sa ma bucur intens de clipa atunci cand se intampla. Si la asta lucrez sa schimb. Nu-i a buna.
Am un destin ciudat, pentru care se pare ca nu sunt vinovat, dar asta nu inseamna ca nu pot incerca sa schimb ceea ce e de schimbat, in loc sa ma inec in autocompatimire (desi uneori ispita e asa dulce...). Am supravietuit cumva timp de 30 de ani, dar abia de curand am inteles ca viata ar trebui sa fie... altfel. Hm, cred ca asta ar trebui sa fie ca un fel de trade mark al lui Floris van Rosemondt: altfel. Am descoperit cu surprindere ca, desi credeam ca imi sunt interzise, iubirea si fericirea imi sunt, totusi, si mie accesibile.
Dar despre asta mai tarziu. Sunt multe de spus. Sper ca voi avea curajul sa le si spun, mai ales ca, dupa ce am tot citit pe site, simt ca va cunosc deja pe multi dintre voi.
Bun gasit!