Inima ta pictează

[Mihai Dor]

Ştiam
Că m-ai visat prinţ
Că inima ta
Pictează numai Feţi-Frumoşi,
am aflat mai târziu,
când ai cumpărat
un teren în sufletul meu
plătind, pe metru pătrat,
exact atât cât ţi-am cerut...


am crezut
că m-am îmbogăţit peste noapte
dar,  atunci când mi-ai spus
că vrei să ridici un castel
să dea cu fruntea de zenit
şi să arunci visele urâte la nadir
să poţi privi, de la ferestrele sale
spre miazăzi, când vorbele mele
sunt în acel întuneric de-ţi preface ochii-n stele,
spre răsărit, atunci când absenţa mea
se înmulţeşte ca orele unei nopţii albe
(spre miazănoapte doar busola îşi învârteşte acul),

am realizat cine se bucură
de adevărata bogăţie....

[Mihai Dor]

Window

One window is sufficient
One window for beholding
One window for hearing
One window
resembling a well's ring
reaching the earth at the finiteness of its heart
and opening towards the expanse of this repetitive blue kindness
one window filing the small hands of loneliness
with nocturnal benevolence
of the fragrance of wondrous stars
and thereof,
one can summon the sun
to the alienation of geraniums.

One window will suffice me.


...Forugh Farrokkzad.

mă mir că ne mai ţine site-ul.Replica aceasta sper să fie înţeleasă.Poate face ARIDANA o traducereeee

[ARIDANA]

Poate,libera...si vesela traducerea

[ARIDANA]

http://www.youtube.com/watch?v=xOHCmU8eRPo&feature=related

urmeaza traducerea....

[Mihai Dor]

daca aş ştii
unde se asunde izvorul
vorbelor tale,
eterna enigmă a Nilului,
poate că nu l-aş opri
punând o mână  de lut
din sufletul meu
(cea a mai rămas din mine
atunci când Dumnezeu m-a plămădit...)
poate l-aş îmbodobi cu petalele
de la florile cu care, azi noapte,le-am găsit
pe perna pufoasă ţesută din visele tale...

[ARIDANA]

...Fereastra

O singura fereastra-i de-ajuns...
Una pentru imbratisari,
Una pentru ascultari,
Una pentru a inchide inelul rotit al rotilor,
Unind sfarsitul lumii in inghesuiala din inima lui,
Si deschizand,in loc,dedublarea repetitiva
A cosmarului albastru al boabelor de fasole
Filtrand nemarginirea sevei umane.

O singura fereastra sa implineasca
Visul tesut de mainile singuratatii,
Prin bunavointa parfumului nocturn al stelelor.
Si,de-aici,
S-adune, intr-o alta fereastra,
Tot soarele
Nebunia muscatelor s-o vindece.


Una din aceste ferestre
.....mi-ar fi de-ajuns!

[ARIDANA]

In intunericul necunoscutului se nasc visele
Din neant,
Chiar intunecat,
Apare luminita...
...De la capatul tunelului gandurilor,
Remuscarilor,
Chemarilor...

Busola...
Cosmarul logicii si al constiintei
Este albastru...
Este bun,in doza unica,de soc.
Atat cat sa nu uiti sa fii,uneori
Cu picioarele pe pamant...
In timp ce visezi...

Eu sunt din cei carora,
Nu le-ajunge o fereastra,
Una singura...
Nu sunt lacoma,
Imi doresc sa gust din toate...
Sau,poate...
Acea fereastra care sa-mi arate  http://www.youtube.com/watch?v=B0CTV_ifJeg&NR=1
Cat pot duce din toate.

[Mihai Dor]

Presenter -ul de pe you tube e deosebit, chiar dacă este interpretat de o trupă rock, cu sensibilitate...
Am avut dreptate...izvorul tău de vorbe are un debit mărit(sună urât, ştiu) la venirea toamnei...
Nu pot să plătesc cu aceleaşi monezi(răspunsuri) de felul meu nu sunt chiar Hagi Tudose...oricum eu cam diluez textele iar dacă le mai produc şi des pot rămâne apă chioară(aqua quiara)....

[Mihai Dor]

m-am înţeles
cu noaptea aceasta
să nu te lase să visezi....
i-am dat un plic
pe care l-a citit grăbită
m-a întrebat dacă este
o reţetă de prăjituri...

noaptea aceasta-mi încurcă
gândurile...

ştia ce spune,
era ceea ce-i plăcea inimii tale

1.vorbe din vată de zahăr ars
Pe care mi-e teamă că-ntr-o zi
Le vei strivi

2.făină de vise, pe care respiraţia ta
De vânt primăvăratic o va spulbera
Peste altă inimă mai rănită decât a mea

3.Fructele unei ciudate iubiri
Şi reflexul condiţionat pavlovian
Au adus şi pentru setea cu care mă doreai
Puţină apă....

Poftă bună!

[Mihai Dor]

e greu să ţii
dragostea ta
pe umeri
precum Atlas
osândit de Zeus
să poarte veşnic cerul
cu acele stele
pe care Tu ţi le-ai
pus dorinţe
atunci când  ele
cădeau din ochii
care-ţi numărau plecările....

[Mihai Dor]

http://www.youtube.com/watch?v=6EaEWb8Wviw

ce ar fi să fac
 din sufletul tău
vitrina din sufrageria
vieţii mele ?

am câteva bibelouri
pe care le mai şterg de praf
şi le mai lipesc de
piept, câteodată....

....cuvintele care se făceau
fereastră către tine
când. l-a-nceput
abia te zăream
astăzi, văd rădăcinile
nuferilor pe care i-ai ascuns mereu..

[ARIDANA]

Intr-o noapte...

Intr-o noapte...ca asta
ii spuneam partii din tine
ce se zarea ,
deasupra oceanului de cuvinte
pe care pluteai...
Cat mi-as dori sa ajung
sa fiu parte din nevazut-neatinsul,
acela...
si,poate, nimeni
si niciodata nu-l va mai vedea

...De cata vreme-l cautam!?

Nu m-ai crezut atunci
ca stiam ce
si cui spun...

Acum da?

[Mihai Dor]

http://www.youtube.com/watch?v=1m2SjRttee8&feature=related

dupa ce vei privi ...sa stii că eu eram lângă tine, atunci când te bucurai
atunci când te certai cu sufletul
că m-aţi dat afară
fiindcă aşteptaţi nişte musafiri
iar curentul de aer, nu eu
a trântit uşa cu putere...

[Mihai Dor]

Aseară
Amintirile m-au
Îngenuncheat
Şi m-au pus să jur
Pe biblia dragostei.

Cu capul plecat de
Palma şoaptelor tale,
Nu aveam curajul să deschid ochii
Dar şi cu ei perfect închişi,
Te vedeam pretutindeni...

m-am închinat cu mâna
ce odată ţi-a mângâiat părul
ce îmi crescuse în vis pe umărul
pe care îţi sprijineai toate dorinţele
şi am sărutat privirele noastre pierdute făcute
cruce de argint
undeva, deasupra norilor
coborâte în acea dimineaţă rece de toamnă
pe această biblie a dragostei
care-mi primeşte mâna tremurândă
ca pe-un trandafir, cu spinii tociţi,
cu urmele lor sângerând în
acelaşi suflet în care creştea atât de frumos...

[Mihai Dor]

mergeam spre Polul Sud,
spre inima unei mari iubirii
cu sufletul băgat în sân...
....suflam în el; suflai şi tu
Când îmi spuneai cât e de bun....

Şi aş fi vrut să te întreb
Uitându-mă la aceşti munţi
Dacă-ar fi fost din dragoste făcuţi
m-ai fi lăsat să îi escaladez ?

Dar ştiu că ceea ce eu văd
Aceşti coloşi de gheaţă fără viaţă,
Sunt doar oceanele de la un vechi prăpăd,
Potopul care-neacă  o noapte-n dimineaţă...

Şi-mi este teamă ca să te-ndrăgesc
Că ştiu că ei se pot topi uşor
Şi atâta dragoste lichidă
Mă va-neca.... şi pot să mor...

Şi am ajuns după un anotimp
În lunga mea noapte polară,
(Cănd am ştiut că îţi ating
Tristeţea ta, greaua povară)

La polul tău cu minus infinit
Acolo unde viaţa este doar noţiune
Of  Doamne, ce mult mi-am dorit
Să înfig un steag cu a mea naţiune !

Şi poate c-ar fi fluturat milenii bune
Ca semn că te-am ştiut prea bine
Dar mi-este  greu să spun la-ntreaga lume
Că eu nici astăzi, n-am ajuns la tine...