Draga mea colegă,
Problema pe care ai adus-o în faţa noastră e foarte greu de rezolvat.
Persoana care îngrijeşte de un bolnav Alzheimer e una sacrificată. Trebuie să aibă foarte multă răbdare cu bolnavul. În asta constă – în fond, şi până la urmă – ajutorul pe care i-l poate da celui iubit, adică bolnavului.
Sunt medicamente indicate pentru starea staţionară, depistată la timp, dar au şi multe contraindicaţii.
Concret, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administrează inhibitori de colinesterază. Aceste substanţe, printre care hidroclorhidratul de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot îmbunatăţi temporar memoria şi gândirea, afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase şi pot să nu îmbunatăţească simptomele la unii bolnavi. Deşi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc progresia bolii. Cu toate acestea experţii recomandă inhibitorii de colinesteraza, ca prima linie in tratament.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit sigur sau în asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul acţionează altfel decât inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu încetineşte progresia bolii.
Decizia principala in cazul terapiei medicamentoase nu este să folosească sau nu anumite medicamente pentru tratarea tulburarilor funcţiilor mentale, ci momentul în care tratamentul trebuie început, şi mai târziu momentul în care acesta trebuie încetat. Adevărul e că medicaţia trebuia începută din momentul diagnosticării bolii. Cu toate astea, simptomele pacientului pot să nu se amelioreze prin medicaţie, deoarece aceste terapii nu funcţionează la toate persoanele. În cazul în care medicamentele sunt eficiente, se va continua administrarea lor până în momenul în care efectele adverse sunt mai puternice decât beneficiile sau în momentul în care aceste medicamente nu mai au nici un efect. În fine, aici mai sunt şi alte probleme...
Reţine că Vitamina E este un antioxidant puternic, şi recomandat, pentru că ajută la protecţia nervilor împotriva deteriorarii lor şi îmbunătăţeşte funcţionarea celulelor nervoase. Vitamina E poate întârzia pierderea abilitaţilor de a realiza activităţi zilnice, de genul îmbrăcatului sau spălatului, dar nu îmbunătăţeşte memoria bolnavilor de Alzheimer. În cazul în care administrarea se face în dozele recomandate (de 2-3 capsule pe zi), acest tratament poate da rezultate foarte bune, la unele persoane
Un alt medicament, numit selegilina a fost folosit în tratamentul problemelor de gândire şi de memorie, al bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent în tratamentul bolii Parkinson, şi nu este la fel de eficient în tratamentul bolii Alzheimer, ca alte medicamente.
Dar, aşa cum ţi-am spus chiar de la început, nu există un tratament sigur, care să reducă simptomatologia şi cu atât mai puţin durerile celui bolnav. Bătrânii noştri recomandau frecţii cu oţet uşor încălzit, acompaniat (dacă pot spune aşa) de vorbe calme, de mângâieri… Era să uit. După frecţionarea cu oţet, în care e bine să fie stoarsă şi ceva lămâie, e bine ca tatăl tău să stea cuminte, învelit, până când oţetul intră bine în piele. OK?
Vom mai vorbi, eventual ne vom scrie pe personale.
Îţi doresc să fii calmă şi să reuşeşti!
Subiect: Urgent (Citit de 13053 ori)
