11 Octombrie, 2025, 11:21:41 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Lăsaţi bisericile noaptea deschise!  (Citit de 8559 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

27 Octombrie, 2008, 07:58:07 p.m.
Citit de 8559 ori

lumycriss

Vizitator
Apocrifie

lăsaţi bisericile
noaptea deschise,
de se vor trezi în noi
însângeraţi ochii păcatului,
să avem unde
ne ruga,
în linişte.

nu putem şti
niciodată când îi va veni
fiecăruia rândul
remuşcărilor vinovate

sfărâmaţi lacătele
care ferecă noaptea
bisericile; cei mai mulţi

dintre cei răi
nu se vor putea mântui
decât după miezul nopţilor:
fără spovedania de sub sutana vreunui preot,
fără vuiet de clopote,
fără imnuri îngerice;

poate numai cocoşii
vor trâmbiţa răguşit
ispăşirea inimilor lor
înfierate

aruncaţi la gunoi
din biserici podoabele,
de care duhnesc
până şi altarele,
iar teama
că cei sărmani le vor prăda
atunci o să dispară

lăsaţi Biserica
noaptea deschisă
şi goală
ca să se întoarcă în Ea
cei rătăciţi prin beznă
să afle Lumină.

(Gore)

27 Octombrie, 2008, 08:11:43 p.m.
Răspuns #1

lumycriss

Vizitator
În fiecare zi veneam
şi mă rugam în templu.
Pe-altarul rece-al inimii
aprindeam cu lacrimi de foc
jertfe de sânge şi dor,
şi agăţam în rotocoalele de fum
chemări tainice de căldură
şi imploram cu ochi de soare,
o singură minune, doar un semn.
Şi templul era atât de pustiu,
din când în când doar
mai auzeam singurătatea
plângând cu ţipete sfâşietoare.
Mi-era frig şi somn,
dar continuam să mă întorc
şi să mă rog, în fiecare zi.
De la o vreme, însă,
găseam templul deschis
din ce în ce mai rar.
Acum, un lacăt greu atârnă
de uşa ruginită.
Eu zac pe treptele de la intrare,
iar ploaia-mi biciuie obrajii,
genunchii îndoiţi mă frig.
Doar palmele unite
în febra aceleiaşi rugăciuni
se încăpăţânează să viseze
la clipa-n care lacătul
va rugini şi el...

(octombrie 2005)

27 Octombrie, 2008, 08:31:02 p.m.
Răspuns #2

lumycriss

Vizitator
Prima poezie este scrisă de un profesor de istorie din liceul în care am studiat eu.Nu mai ştiu cum îl cheamă,"Gore" însă este pseudonimul sub care şi-a publicat cele două volume de poezii.A doua este creaţie proprie,care precede descoperirea poetului de mai sus,însă similitudinea dintre cele două poezii mi s-a părut izbitoare.Atât doar că pentru mine,sub metafora templului se ascunde o persoană...

M-am întrebat,însă,şi eu adesea de ce noaptea bisericile sunt închise...De ce la ceasul cel mai tăcut din noapte oamenilor nu li se dă voie să-şi plângă în voie,în linişte şi în singurătate,păcatele,dezamăgirile,tristeţile...De fapt,în marile oraşe bănuiesc că mai există câte o biserică deschisă noaptea,însă rămâne aşa pentru că acolo se săvârşesc slujbe de noapte...Unde să găsim atunci tăcerea după care tânjim atât?Apoi,Gore îmi pare că are mare dreptate în legătură cu podoabele din Biserici.Şi pe mine mă îngrozeşte uneori făţărnicia unor feţe bisericeşti:veşminte cât mai scumpe,fir de aur şi argint,taxe...

28 Octombrie, 2008, 01:05:32 a.m.
Răspuns #3
Offline

viulian

Administrator
Pai poate dintr-o eficienta... adica o problema sufleteasca nu este atat de presanta, incat Biserica sa fie musai sa fie deschisa si peste noapte nu ?  :)

28 Octombrie, 2008, 01:07:45 a.m.
Răspuns #4
Offline

Lorelei


Dar fatarnicia noastra care ne grabim sa ii numim farisei, simtindu-ne bine ca noi nu suntem ipocriti ca ei incat sa ne invasmantam in haine cusute cu fir de aur?  :D Asta imi aduce aminte de parabola fiului ratacitor, cand tatal pune la protap cei mai buni miei, cele mai alese bucate, asaza la masa tacamuri de argint sa sarbatoreasca reintoarcerea fiului ratacitor, iar fiul bun se revolta de nedreptatea care i se face.
Imi place sa cred in vorbele lui Exupery, "esentialul in lumanare nu este ceara, care lasa urme, ci lumina"... nu ma intereseaza hainele lor, ci lumina lor. Ca asta lipseste de multe ori - e alta poveste, dar daca nu lipseste, nu ma intereseaza ca vine in haine de cersetor sau de rege.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

28 Octombrie, 2008, 01:29:02 a.m.
Răspuns #5
Offline

Just


Primul gand care mi-a venit in minte m-a lovit si n-as fi vrut sa il postez ,dar am impresie ca e nimic mai multe decat trista realitate .Nu se lasa usile bisericilor deschise din cauza ca nu toata lumea ar merge sa-si spuna pacatele ,ci unii ar fi porniti sa le comita. Ma intreb si va intreb , daca un parinte a indraznit sa pacatuiasca in casa domnului sau furand icoane (incalcand una din cele 10 porunci) ,atunci de la ce sa te astepti cand vine vorba de un om oarecare ? Pai am vazut la ce ne putem astepta cand s-au facut filme pentru adulti intr-un locas in care lumea ar trebui sa caute iertarea pacatelor si nu sa-si incarce sufletul cu altele.

Ceea ce imi sustine spusele e bisericuta mica din apropierea mea ce contine icoane din cele mai simple ,fiecare cu propia sa candela ,o sticla de ulei (ca doritorii sa-l poata schimba pe cel vechi) si un locusor pentru lumanari .E deschisa pentru toata lumea ,la orice ora din zi sau noapte . Si nu avem numai una de genul acesta ... Cele mari insa care au covoare pe jos ,scaune cu imbracaminte de piele (partea de jos ,stiti) ,icoane suflate in aur ,acele cutii pentru bani ,aer conditionat (!) sunt inchise de cum se lasa seara .
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."