Ordinea lucrurilor
Intai...a fost tacerea,
De aur masiv,trona
Peste adancimea gandurilor,
Laolalta cu zborul viselor.
Apoi,a fost cuvantul...
La inceput stingher,soptit si nesigur,
Alcatuit din faramele neputintei,
Din prea plinul aceluia,
Ce nu mai vroia sa stea ascuns,
Si,atunci s-a facut ceva...
A fost...spus.
Si-asa,a fost adus pe lume...focul.
Focul ce incalzeste,usor,o inima inghetata.
Focul ce arde mocnit,doar cat asteapta.
Focul ce mistuie,eliberat.
Focul ce palpaie,lasand in urma jarul,marturie,
A arderii catre cenusa pamantie.
E liniste,
Tacerea-i,iar,stapana,
Cat cuvantul,sau soapta lui,sau focul,
Pare-se ca, nu-si mai au,rostul sau locul.
Si,orice inceput,sfarsit va fi,
Cand,ordinea lucrurilor isi va spune cuvantul
In gand...
Atingand cu el doar,
Paradisul de aur masiv al tacerii,
Stralucind pustiu...
Si-atat...
PS:Eu sunt pentru ...sarut!!!!;)