Am citit,cu ceva timp in urma,aceste randuri,scrise de Emil Cioran.Chiar daca ceea ce scrie este uneori trist,chiar grav si crud,mi-am amintit si ceva frumos-o comparatie intre surasul normal,exemplificat simplu si firesc si cel patologic.Sper sa va placa...Pe mine , ma tot "bate" cineva la cap cu "frumusetea care izvoraste din interior si lumineaza totul prin zambet si expresie",eu spun ca inteleg,dar n-am ce-i face,nu ma crede si stiu de ce,poate pentru ca nu pot zambi tot timpul.Cred ca mai bine asa,decat sa nu fiu eu.Nu pot face ceva,orice-ar fi,daca simt ca nu se potriveste.De aceea a juca teatru e o arta,nu toata lumea poate interpreta ceea ce nu intelege sau nu-i place.
"Analiza surasului-Ispita de a exista"-Emil Cioran
"Ca sa stii daca pe cineva il paste sau nu nebunia,ajunge sa-i observi surasul.Iti lasa o impresie neplacuta,te nelinisteste?Poti atunci,fara teama sa faci pe psihiatrul.
Este suspect surasul ce pare sa nu apartina celui care surade,ce parca ar veni de-aiurea,de la altcineva;si chiar vine de la altcineva,de la dementul care asteapta,se pregateste si se organizeaza inainte de a se manifesta.
Lumina fugara izvorata dinlauntrul nostru,surasul firesc dureaza cat e firesc sa dureze,fara sa se prelungeasca dincolo de prilejul sau pretextul ce l-au iscat.Nu intarzie pe chipurile noastre,de-abia il observam:e strict legat de o situatie data,se topeste instantaneu.Celalalt,surasul suspect,supravietuieste evenimentului ce i-a dat nastere,intarzie,se perpetueaza,nu stie sa se risipeasca.La inceput ne atrage atentia,ne face curiosi,apoi ne stinghereste,ne tulbura si ne obsedeaza.Zadarnic incercam sa nu-l luam in seama ori sa-l respingem:ne priveste si il privim.Sa-l ocolesti,sa te aperi de forta lui de insinuare?Nu-i chip.Senzatia de rau nedefinit ia proportii,se adanceste,se preschimba in teama.Iar el,neputand sa se ispraveasca,se revarsa parca desprins si independent de interlocutorul nostru:suras in sine,suras infricosator,masca ce ar putea ascunde oricare chip:al nostru de pilda."