Cum e cu indragosteala?

[Lorelei]

Am gasit intamplator pe net o imagine foarte frumoasa, dar si foarte sugestiva pentru felul in care ne indragostim, mai ales la 18-20 de ani, dar uneori pana foarte tarziu.



Ne indragostim de iubirea din carti si din filme, de personaje mai intai si apoi de proiectiile lor. "Iubim" personaje de hartie de la care asteptam sa se ridice la inaltimea unui Tristan sau a unui Des Grieux, uitand sa vedem oamenii in carne si oase. Ne dorim foarte tare sa traim povestile din literatura si de pe ecran, pentru ca par ca ne-ar face sa ne simtim al naibii de bine. Si atunci, cand realitatea ne loveste peste ochi arantandu-ne adevarul, plangem in pumni cu lunile dupa himera pe care singuri am construit-o.

Totusi, posibil ca si aceasta indragosteala de dragoste are farmecul ei. Merita insa acest farmec suferinta trezirii la realitate si a "pierderii lui Mos Craciun"?

[ARIDANA]

      Lorelei,inclin sa cred ca este "cum ne indragosteam noi,la varsta de 18-20 de ani",generatia noastra.Daca ai suficienta credinta,poti transforma si visele din carti in realitate,pentru ca o farama de adevar tot au si ele."Cruda realitate" intervine atunci cand cel plasmuit dar si "creatorul" sau,uita "scopul si durata vizitei",se pierd prea mult in cotidian ,ori cred ca e suficient sa atingi acea realitate de vis,mai mult n-ar fi posibil sau este peste puterile unui muritor,ori nedemn de-a fi scris,in alte carti sub genericul unei intamplari adevarate,ce-a fost si va continua fara sa ceara acordul cuiva,doar sa fie crezuta de cei ce-o savarsesc.

    Asa cred eu,desi pot i contrazisa,pentru mine asa a fost.

[lyheartly]

A trecut ceva timp de cand am simtit primii fiori ai dragostei..de cand am fost indragostita..timp inseamna ceva ani buni .Insa,sunt indragostita de soare ,de ploaia calda de vara,de fosnetul frunzelor ,de cerul senin,de stelele carora le trimit zambete in noptile mele senine..Sunt indragostita de viata..dar ,de ceva timp ,am cunoscut o altfel de iubire..poate doar visata..pe care acum insa o traiesc de la distanta ..o iubire ravasitoare.
Azi e toamna..iar eu ii spun..dragule iubeste-ma asa cum sunt..cu tot ce sunt..azi sunt toamna..nu pot trece pe langa tine ,ci doar prin tine..tu cel care ai reusit sa ma ravasesti..  .

[digitty]

merita.

imi place sa fiu indragostita pentru ca zambesc. si le sunt recunoscatoare intr-un fel celor care m-au facut sa "plutesc" fie si pentru o zi sau doua   

eu traiesc intr-o continua poveste. si da, cat timp si eu si el credem in ea si in farmecul ei, exista. vreau sa privesc totul in culori, vreau sa simt totul cat mai intens, vreau sa imi hranesc viziunea mea de a iubi. vreau si imi place.

[Semiramis]

Lorelei, dacă aş judeca cu mintea de acum, cu experienţa acumulată, eu zic că nu merită.
dar dacă las pragmatismul în buzunar, e normal să zic că merită. ştii tu, ca-n vorba aia, mai bine un an vultur!
şi oricum, noi am citit un tip de cărţi, literatura de gen a zilelor noastre şi-a mai schimbat tendinţele, eu nu prea am mai întâlnit romane de dragoste cu happy end scrise în ultimii ani.
şi hai să fim serioase, îndrăgosteala e pentru toţi la fel, chiar dacă toţi credem că numai noi simţim acele lucruri....

[viulian]

Ca sa raspund (dar atentie, are o tenta deprimanta mesajul).

Toata lumea cumva se arunca in vraja asta a iubirii, si tanjeste sa fie indragostit, cumva sa ... fie smuls din realitatea cruda, din singuratate, sa gaseasca pe cea (sau cel) care face ca toate problemele cotidiene sa dispara.
Si sa presupunem ca ok, se intampla. Si noaptea dormi fericit, ziua nu te atinge nimic, toate problemele par a se rezolva.

Insa sa presupunem ca nu divortezi, si traiesti in aceasta imbratisare, in acest miraj - pana cand ... partenerul (atentie!) moare. SI sa zicem ca ai 50 de ani. Sau 55. Ce mai faci pana la 70 ? Cum duci din nou toata singuratatea, tot ... adevarul sa zicem, care atata vreme a stat ascuns, si acum isi arata iar coltii ? Caci na, la 20-30 de ani, speri. Nu e nimic pierdut inca, sau na, MAI E TIMP. Asa ca timpul trece, munca, stress, samd, strangi din dinti si astepti sa apara acea persoana.
Dar la 55 de ani ce faci cu aceiasi nevoie, sa te smulga cineva din realitate, sa te intoarca inapoi unde ai fost ? Nu mai ai suficient 'credit' ...

Asa ca na, inca nu sunt dumerit exact cum stau lucrurile. Dar cred ca a cauta fericirea in iubire, cand in viata de zi cu zi esti nefericit, e doar un ... medicament de lunga durata.

[Lorelei]

Stii cum duci cei inca 20 de ani? Din frumusetea pe care ai avut-o. Nu vi se intampla niciodata ca, dupa ce trece durerea teribila a unei despartiri (fie ea de orice natura) sa zambiti amintirii? Daca ai 20 de ani de fericire esti printre marii norocosi, printre marii privilegiati ai sortii. Unii nu au nici macar un an, altii nici macar o zi.

Si daca dragostea e un medicament de lunga durata, atunci il iau atat cat exista, decat sa traiesc la nesfarsit cu ideea ca mai bine suport durerea ca sa nu ma obisnuiesc cu senzatia placuta si apoi durerea sa fie mai rea.

Tu ridici aici o falsa problema, unde nu da doamne doamne sa gasim 20 de ani de fericire si sa mai vedem dupa cum ne descurcam....