pe spaima zilelor senine
în cadrul aspru de pământ
stă un suflet singurel,
trist şi palid apostat
suferind într-un ungher.
de un verde trist şi rece
stă se uită-n depărtare
de o caldă aspră mare
sufletul stingher şi singur.
stă într-o demenţă rece
şi se uită-n sus mereu,
vede-n jos un cer albastru
gri furtună
suflet aspru.
de vântul rece se-n fioară,
dar se încălzeşte tare,
de putere şi culoare
suflet tainic ce nu moare.
se vede-n gri, se vede-n alb
şi se uită în oglindă,
vede în căldura caldă
sufletul stingher şi aspru...
Subiect: Dementa-n gri (Citit de 1966 ori)