Por

[goeteri]

M-am definit și parte și absență
Din învelișul trupului ce-l ai.
Sunt un micron, de gol, de impotență,
Dar îți sunt sol, prin care iei și dai.

M-am dăruit, prin mine să respiri,
Să împrăștii lumea de parfumuri în esențe.
În focul dragostei mă îmbeți, pe când transpiri...
Mă umpli tot, în șuvoi de existențe.

Sunt singurul ce-ți gustă aventura;
Sare în amestec, cu vâltori marine.
Prin mine simți, pe cel ce vrei, în tine...
Îți sunt  străjer și legătura cu natura.

Sunt împărțit în miliarde, să-ți fac față,
Să te acopăr și să-ți fiu emițător.
Eu, te feresc și de torid și frig de gheață...
Și mă topesc, pentru confortul tău interior.

Sunt vameșul ce îți cunoaște frontiere...
Etern, ferice sunt, că mă accepți.
Îți stau la căpătâi, când dormi, sau te deștepți;
Îți sunt contactul lumii, îți sunt iradiere.

Să-ți fiu izvorul nesecat de apa vieții
Îți dau mesaj de dragoste prin sânge...
Să-ți simt savoarea-n caldul dimineții;
De nu-ți sunt de folos, ia șiș, și mă străpunge.

Sunt poartă de intrare și ieșire
Sunt, nefirescul, ireal, real fior,
Prezentu-ți sunt,  tristeți și fericire...
Sunt neînsemnat, al lumii uitat... Eu, îți sunt POR !
01.07.2010