Sunt noua pe site-u asta, am intrat deoarece sunt ranita, de 3 saptamani citesc numai despre subiectul dragostei, despre aceasta povara pe care ne-a lasat-o Dumnezeu pentru a ne da seama ca suntem atat de mici pe lumea asta....Ma intreb de ce trebuie sa trec eu prin asta, ca doar nu am facut nimic rau , si vreau sa devin insensibila, sa nu mai simt nimic, nici dragoste nici manie, sa fie pace in sufletul meu ...
Ma chinui, nu pot dormi, ma strofoc sa nu ma gandesc la el, la ea, la amandoi plimbandu-se pe strazile Herastraului si spunandu-i vorbe frumoase...Ma mimt ca mi-a trecut, insa ceva ma impinge sa ii dau telefon si sa ii aud vocea, spunandu-mi sa nu ma mai cobor atat , ca el ma vedea o fata cu coloana verticala, ca s-a mai despartit lumea , ca nu e sfarsitul lumii...Si iar inchid plangand si imi spun ca nu mai fac prostia sa il sun...Pana data viitoare...Sunt prizoniera propriilor ganduri, nu stiu ce sa fac sa nu mai mai gandesc la el,l-am urcat undeva pe un piedestal, l-am privit ca pe un zeu , dar el m-a nimicit cu hotararea lui de a pleca, a calcat pe visele mele cu trufia caracteristica unui zeu, a ras de incercarea mea de a-l face sa iubeasca cand stiam de la inceput ca el nu a mai iubit pana atunci, dar m-am incapatanat si am spus ca nu e o regula....Toti suntem capabili de iubire, e de ce nu? Cum sa ii spun eu inimii mele ca totul va fi bine, cand ea s-a inchis, nu mai vrea sa simta nimic, nu mai asculta de nimeni...Mi-am pierdut inima, am ramas doar eu cu ratiunea mea...
Subiect: Un inger care cade! (Citit de 4739 ori)