Ai uitat

[goeteri]

Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?

Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ți dau, să stai ascunsă pe fața-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?

Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?

Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ți păstrez mister!?

Ai uitat să mă-ntrebi de câte ori te caut
În zbucium epileptic, cerșindu-ți zâmbet, gură,
În spasmul crizei pierderii de-o unică aventură...
Renăscut pur la glasu-ți catifelat de flaut!?

Ai uitat să mă-ntrebi de unde vii candidă
Să-mpodobești pământ și ape, ghețuri, dune;
Căci toate ți se-nchin, topite-n rugăciune,
La frumusețea ce-ai, de-o clipă... Efemeridă!!...
27.07.2011