În curs de frumos

[goeteri]

Se scaldă lumea-n frumusețe
De chipuri, trupuri efilate
De-o rasă-n pic de tinerețe
Sublimă, ca o sanctitate.

E plin văzduhul, fermecat
De mlădieri de coapse lungi,
De-obraji cu buze de-nrămat,
De ochi încolorați, prelungi...

Răsfiră adieri de vânt
În degete fine de zâne
Se pogorând cer pe pământ
Printre cosițe-n lungi cunune.

Se prinde iris cerc de sfoară
Pe mijloc strâmt cu bust de rază
Și se așază-n șold-vioară,
Rotund, pe-o liră stând să cază.

E gâtul șip pe-un umerar
Firav cu-amestec de vigoare
Să țină cupe de nectar,
Să crească din boboc iar floare.

Și pasu-i gambă cum picur
Între văzduh și vis de-abis
În mers candid, fugar de licur...
La întâlnirea ce-a promis.

Și lângă toate-i talismanul;
Un fir de aur fin pe gleznă,
Pe-un toc în punct ținând pocalul
De sângele-n rubin, miresmă.

Nu știu de duh umple cleștar
În fir-șuvoi, suflet la fel,
Nici minte câtă este dar,
Nici cugetul cât e fidel?...

... Doar că pereche i-e străjer
De val în canion de fibră,
De braț învârcolat de fier,
De minte-vifor, fapte-avidă.

E-un pic de stal, de duritate
Să țină-mbrățișat subtilul;
Plăpânda de feminitate...
E vaza florii... Masculinul!...
26.09.2011